Liceul Mourley

Capitolul 3 - Zack Ciudatul

          Emma P. O. V.
Sunt trezita de o alarma asurzitoare ce parca nu se mai oprește. Ma ridic din pat somnoroasa și încerc sa descifrez ora pe care o arata ceasul electric de pe noptiera mea. 7:42!!! Ma îmbrac repede cu o pereche blugi negri și o bluze oversize gri cu teniși albi. Îmi iau ghiozdanul și ma arunc în mașină tatei. Conduc ca o descreierata pana în fata scolii. Cu toate ca m-am grăbit destul de mult am ajuns la 8:13. Am intrat în clasa disperata și observ ca singurul loc liber este în prima banca, lângă un ciudat.
-Bună dimineața, îmi pare nespus de r....
-Waterson,  la tablă!
-De ce....spun murmurand înfiorata.
-Am zis sa mergi a tablă!
          Îmi trântesc ghiozdanul pe scaunul liber și merg la tablă îngrozită stiind intențiile profesorului de trigonometrie. 
        - Deschide manualul la 47! Spune nervos trântind manualul în fata mea.
         O deschid și vad ca exercițiul este imposibil de rezolvat.
-Domnule Begal, nu știu sa....
- 2! Du-te la loc! După ce ca ai intrat după mine, nu ești capabila sa rezolvi un exercițiu!
          Ma duc la locul meu rușinată,  abtinandu-mă sa nu plâng. După câteva minute observ ca băiatul de lângă mine se uita suspect. Am încercat sa nu îl bag în seama dar el nu înceta din a se holba la mine. Mereu când ma uitam la el, își întorcea privirea dezorientat. Eram nervoasa si nu eram în stare sa ii fac vreun reproș.
         În sfârșit s-a sunat și am ieșit din situația ciudata în care ma aflam și, sa fim serioși, ma simțeam stânjenita. Ies din clasa și ma îndrept spre dulapul meu unde trebuia sa ma vad cu Jane. Când a ajuns am târât-o pana în baie și i-am explicat ca tocmai s-a întâmplat.
-Și ala chiar ți-a pus 2?!
-Cred ca da... E in stare sa facă asta...
-off... Nu te mai gândi la asta
-Cum sa nu!?  Tocmai am primit șansa de a nu trece clasa!
-Dacă vrei... Mergem la Pop's ca sa uiți...
-Da...o cafea  mi-ar prinde bine.. spun eu ducându-mi mana la frunte.

        Zack P. O. V.
Azi a intrat o fată pe la 8:15 cu o față panicata și disperata peste ora domnului Begal. Ma așteptam la ce avea sa urmeze și îmi era deja mila. După toate cele întâmplate s-a așezat lângă mine, cu greu abținandu-se sa nu plânga. Simțeam ca trebuie sa ii zic ceva, sa o ajut, însă am sfârșit holbandu-ma la ea fără sa ii pot zice ceva. Mi-a mai aruncat câteva priviri urate, însă am încercat sa evit contactul vizual.
         Sincer, chiar și cu fata aproape plansa reușea sa aibă o fizionomie inocenta. Când mi-am făcut curaj sa ii vorbesc, a plecat val-vartej din clasa.
         Când am ieșit din clasa m-am întâlnit cu prietenul meu, Matteo.
-Salut! Ce, ai bă? Ai o față de parca tocmai ce te-a călcat un tir.
-Nimic...
-Hai undeva după școală sa vorbim despre ce ți s-a întâmplat.
-Pop's?
-Ne vedem la 15.

        După ore
Emma P. O. V.
         În sfârșit am terminat orele. M-am simțit groaznic după prima ora, asa ca acum chiar am nevoie de aceasta întâlnite cu Jane. Era ora 15:20 când am ajuns la Pop's și ne-am așezat la o masa mai retrasa. Abia după ceva timp ne-am dat seama ca în fata noastra se afla Băiatul Ciudat. Sincer, mi-a părut rău că l-am tratat asa de indiferent. Nu i-am spus lui Jane despre el, pentru ca eram sigura ca urma o întreagă analogie cu '' noul meu iubit''
-oh fuck... Nu din nou...
-Ce s-a întâmplat?
-Nimic... Hai sa luam cafelele și sa plecam.
-Nuuu! Vom sta aici pana îți va trece starea asta!
          Jane s-a oferit sa ne cumpere cafelele și prietenul Ciudatul un se ridica simultan cu ea. I-am privit cu interes și chiar voiam sa vad ce avea sa urmeze. Din nefericire pentru el, Jane nu l-a observat și când s-a întors cu cafelele s-a izbit de el.
-Îmi pare rău! Chiar nu am vrut! spune ea agitata frecandu-i tricoul cu un șervețel.
-E ok...spune Matteo cu un rânjet pe față.
-Eu chiar nu....
-Nu te mai agita. Nu e mare chestie, spune el luându-i mâinile în ale lui. 
          Jane roșește și afișează un zâmbet tâmp pe față.
-Matteo, spune el întinzând mâna.
-Jane. spune intimidata
           Matteo se îndreaptă hotărât spre tejghea și comanda 4 cafele și se așează  la aceeași masa cu noi.
-Nu e nevoie sa...
-Nu face nimic! Zack, vino! gesticulând spre ciudatul de azi dimineață. El este Zack, iar eu Matteo.
-Salut, eu sunt Jane iar prietena mea, Emma.
-Salut, murmur eu ridicând mana spre ei.
          După ce am ascultat discuția neterminata dintre Matteo și Jane, am anuntat ca voi pleca.
-Du-mă și pe mine acasă, te rog! implora Jane cu mâinile împreunate.
-Te duc eu! zice Matteo zâmbind.
-Nu vreau sa te deranj...
-Nu, insist!
          M-am despărțit de grup cu un zâmbet fals pe față.  Eram obosita și nu mai puteam aștepta momentul în care aveam sa ma culc.