Liceul Mourley

Capitolul 9 - Intalnirea

Emma P.O.V.
          E deja luni si trebuie sa ma ridic din pat si sa ma duc la scoala. Nici nu stiu cand a trecut ziua de duminica, avand in vedere ca sambata a fost ziua lui Jane si am petrecut toata noaptea impreuna cu ea, Matteo, Zack si restul prietenilor nostri. In fine.., ma trezesc cu greu, imi fac toaleta, imbracandu-ma cu o pereche de pantaloni negri si o camasa alba cu dungi negre. Imi las parul pe spate si merg in bucatarie sa vad ce mai am de mancare. Mananc cate ceva pe fuga, pentru ca uitandu-ma intamplator la ceas vad ca e deja 7:45. Ma urc repede in masina si conduc pana la scoala. Ce bine ca prima ora o am cu doamna Freeman! Chiar nu as fi avut chef da alti profesori enervanti precum domnul Begal. Ma duc linistita spre clasa, fara sa ma preocupe vreun gand, pana ce imi amintesc ca va fi Zack la ora doamnei Freeman. Putin emotionata am intrat pe usa clasei. Zack era deja in a treia banca, unde obisnuia sa stea. Cand acesta m-a vazut, mi-a facut semn sa vin si sa ma asez langa el. Putin timida, dar totusi foarte bucuroasa m-am dus si mi-am lasat ghiozdanul pe banca langa el, iar eu m-am asezat pe scaun.
-Neata, Zack. Ce mai faci?
-Te asteptam pe tine. zice el cu un zambet timid pe fata
-De ce? S-a intamplat ceva?
-Nu...ma gandeam.....ai vrea sa...sa mergem dupa scoala la Pop's? Sa stam....sa mai vorbim...
In acel moment simteam ca mai am putin si explodez de bucurie, dar am incercat sa nu par prea interesata.
-Da...de ce nu? Oricum nu aveam ce face pe acasa. Dar va veni si Matteocu noi?
-Nu! zice Zack  foarte incruntat. Adica...daca vrei sa vina si el..
-Nu! ii zic eu la fel de incruntata, dar totusi incercand sa ma abtin sa nu tip, pentru ca nu voiam sa ii dau de inteles ca l-as placea sau ca asteptam de ceva timp momentul in care ma va invita in oras si vom fi doar noi, fara Jane sau Matteo.
-Bine atunci, ne vedem dupa scoala la iesirea din față.
          Fix in acel moment a intrat doamna Freeman. Toata ora nu ne-am mai vorbit, doar ne-am privit din cand in cand si am zambit unul la altul de parca am fi fost doi copii.

Jane P.O.V.
          Ma simt foarte rau. Cred ca e de la faptul ca am baut prea mult la ziua mea. Credeam ca imi voi reveni dupa o zi intreaga in care am stat doar in pat, dar se pare ca nu e asa. Azi nu am chef sa merg la scoala si nici ca ma duc, pentru ca nu vreau sa imi aud toti profesorii cum imi tin morala zicand ca nu e bine sa bei, ca iti afecteaza creierul....sunt tanara pana la urma! E normal sa mai beau uneori, mai ales la ziua mea! Probabil si Matteo se simte la fel. Nu m-a sunat deloc ieri si nici eu nu vreau sa il deranjez. A fost foarte preocupat cu organizarea petrecerii, iar apoi a baut si el un pic cam mult. Mai bine il las sa isi revina si el. Cred ca o sa o sun pe Emma ca dupa scoala sa vina stea cu mine, sa mai vorbim. Ea nu a baut deloc si sigur se simte foarte bine.

Dupa ore-Zack P.O.V. 
          In sfarsit s-au terminat orele. In sfarzit o sa fiu singur cu Emma si o sa ii pot zice tot ce simt pentru ea. M-am pregatit de mult pentru acest moment. Stiu ca tot o sa am emotii, dar o sa incerc sa ma controlez. Sper sa pot vorbi cu ea ca un om normal.Poate ca ea nu simte la fel ca minr, dar macar o sa ii zic si o sa scap de o grija.
          In sfarsit a ajuns si ea. Acum putem merge la Pop's unde vom putea vorbi.
-Buna, Zack. Mergem? imi face ea semn spre masina ca sa urc si sa pornim spre cafenea.
-Eu ma...ma gandeam sa mergem pe jos.Dar...
-Nu! Hai pe jos. Oricum nu trebuie sa ne grabim. Avem destul timp.
-Ok.
Pe parcursul drumului nu prea am vorbit. Mai mult ne uitam unul la altul, dar apoi ne intoceam privirile. Ce bine ca nu era prea departe de scoala acea cafenea.
          Odata ajunsi ne-am asezat la o masa retrasa. M-am dus si am comandat doua cafele.Avand in vedere ca a trebuit sa stau la coada, emotiile mele cu privire la ce trebuia sa vorbesc cu Emma cresteau din ce in ce mai mult. Ma mai uitam la ea din cand in cand, iar ea imi zambea frumos.
-In sfarsit! zic eu privind-oo pe Emma si punand cafelele pe masa.
-Sunt o gramada de oameni azi! Bine ca am prins o masa!
-Asa este.....stii, Emma, zic eu dupa un moment de liniste, voiam sa iti zic ca...ei bine...eu...
Chiar in acel moment suna telefonul Emmei. Recunosc vocea foarte usor: era Jane. Sta cateva minute si vorbeste la telefon, dupa care inchide, se uita la mine si zice: 
-Trebuie sa plec. Imi pare rau, dar Jane a zis ca e important. Ramane pe alta data.
Fara sa ma mai lase sa zic nimic, Emma pleaca. Off! Fix cand imi facusem curaj sa vorbesc cu ea, ea trebuie sa fie ocupata. Nu putea Jane sa il sune pe Matteo? Sau pe oricine altcineva, numai nu pe Emma. Sau macar daca mai astepta 5 minute. Off, Doamne! Nu stiu daca o sa imi mai pot face inca o data curaj sa o invit la cafenea si sa ii zic ce simt....sau cel putin sa incerc sa fac asta!