Liceul Mourley

Capitolul 5 - Sfătuitorii

         După o săptămână Emma P. O. V.
          În sfârșit Jane și Matteo au venit la școală. Se simt mai bine, și ma bucur ca săptămâna asta voi avea în sfârșit cu cine vorbi, pentru ca enervantul de Zack nu m-a băgat deloc în seamă. Băiatul ăla e ciudat. Ma enervează prezența lui!
          O văd pe Jane în capătul holului și alerg spre ea.
-Jane, Jane! urlu eu gesticulând.
 -Emma! spune Jane privindu-mă cum alerg ca o descreierata.
-În sfârșit te văd pe picioarele tale! spune ea îmbrățișând-o foarte strâns.
-Și eu sunt surprinsă că sunt vie! spune Jane râzând
-Săptămâna asta a fost oribilă!
          Atunci își face apariția Matteo, urmat de Zack.
-Matteo! spune Jane sărind la lui și încolăcindu-și picioarele în jurul bazinului lui.
-Jane! spune băiatul sărutând-o pe obraz.
          Zack și Emma se uita nedumeriți anul la altul, întrebând simultan:
-Voi doi sunteți împreună?!
-Nu.....spun amândoi zâmbind. Doar ne bucurăm ca suntem bine.
-Cum spuneți voi.... .spun eu
         Momentul lor a fost întrerupt de sonerie.
-Emma, hai la chimie! Sa nu întârziem.
-Ok...pa Matteo, pa Zack!
          Ne-am așezat în ultima banca.
-Emma, am nevoie de ajutorul tău. Urgent!
-Spune!
-Cred că îmi place de Matteo. spune Jane ușurată
-Eram sigură! zice Emma zâmbind. Chiar mă întrebam când aveai de gând să recunoști.
-Problema este că nu știu cum sa i-o zic...
-Spune-i direct. Sunt destul de sigură că și el te place.
-Nu e chiar așa simplu...dacă o sa ma considere o....
-Crede-mă, te place! Cheamă-l după ore la Pop's și spune-i că trebuie să îi zici ceva.
-Am să încerc....sper să accepte.

Zack P. O. V.
          Ne-am așezat amândoi în a treia bancă în laboratorul de biologie.
-Zack, șoptește Matteo, trebuie să vorbim. Neapărat!
-Spune. Ai pățit ceva? zice îngrijorat Zack
-Nu, nu.... E vorba de Jane. Cred că.....îmi place de ea. spune Matteo scărpinându-și ceafa.
-Știam eu! Te comportai ca un idiot în prezența ei. Păi du-te la ea și spune-i. Sigur și ea te place. Nu ai văzut cum ți-a sărit în brațe.
-A fost un gest de prietenie. Nu înseamnă nimic...
-Asta sa o crezi tu! Sunt sigur ca nu e doar atât. După ore cheam-o la Pop's.
-Ok, sper să accepte. spune el oftând.
În pauză, Jane P. O. V.
           Stăteam toți patru la masă, iar eu eram stresată, cu gândul ca urmează să vorbesc cu Matteo.
-Trebuie sa îți zic ceva. spunem noi simultan.
-Spune tu prima. spune Matteo încurcat
-Nu, haide, spune tu.
-Bine, nu o sa mai prelungesc asta....vrei sa ne vedem la Pop's după ore? Trebuie sa îți vorbesc. spune Matteo cu o ezitare.
-Și eu voiam sa îți cer același . zice Jane surprinsă
          O simțeam pe Emma ca mai avea puțin și bufnea în râs, iar Zack zâmbea absent.
         
         După ore
Eu și cu Matteo ne-am întâlnit în fața școlii și am mers împreună la cafenea. Pe parcursul drumului era o liniște stânjenitoare. Când am ajuns ne-am așezat la o masă mai retrasă și am început să vorbim cu totul altceva față de ceea ce îmi plănuisem eu.
-Știu ca e cam ciudat și e posibil sa refuzi, spune Matteo după câteva momente de tăcere, dar eu țin foarte mult la tine și as vrea....
-Da! Sigur! Și eu te plac! roșește și își drege vocea. Adică...da, sunt de acord.
Matteo zâmbește și o ia în brațe.
          După ceva timp, se ridică de la masă, iar Matteo i-a propus lui Jane să o conducă până acasă, de data asta pe jos. Pe parcursul plimbării lor, au încercat sa se cunoască mai bine, iar astfel Jane afla ca Matteo nu are părinți.
-Îmi pare rău, chiar nu știam...
-E ok... M-am obișnuit..
           După câteva minute au ajuns în fața în fața casei lui Jane.
-Presupun că aici se termina plimbarea noastră.
-Dacă vrei, putem ieși vineri seara undeva... Si ne continuăm discuția singuri. zice Matteo afișând un zâmbet încrezător.
-Sigur, spune ea, încercând sa nu pară prea entuziasmata, cu toate ca era peste măsură de fericită.
          Jane intră în casă, nu înainte de a-l îmbrățișa pe Matteo și mulțumindu-i pentru seara petrecută împreună.

A doua zi - Emma P. O. V.
          Ma trezesc la 7:00 și ma pregătesc sa merg la școală. Ma îmbrac cu o fusta deasupra genunchilor, de culoare verde închis, o cămașa alba cu mânecă scurtă și o pereche de teniși albi. Îmi prind părul într-un coc dezordonat și merg la școală. Pe drum îmi amintesc ca am teama ora trigonometria cu domnul Begal, asa că încep sa conduc mai repede. Ajung la ora 7:38 și ma așez în prima bancă. Zack era deja în clasa, însă nu l-am băgat în seama. Îl urăsc! De fiecare data când vorbesc cu el ma face să mă simt prost, dar nu ca atunci când se uita foarte ciudat la mine.
          Astăzi, când domnul Begal a ajuns, m-am oferit sa rezolv exercițiul dat de el. Surprins, mi-a dat manualul și cu încredere scriam exercițiul pe tablă. Proful era rău și sever, dar când i-am zis ca am terminat exercițiul, a venit și l-a verificat, surprins fiind ca e corect. M-a trecut la loc și, mândră, am început sa chicotesc. Când am terminat ora și am ieșit în pauza, Jane și cu Matteo se plimbau pe holuri, ținându-se de mână. M-am dus la ei și i-am felicitat. Am mers împreună sa cu ei și cu Zack sa mâncăm și acolo ne-au povestit ce s-a întâmplat ieri.