for you | k.th& m.yg

; capitolul treizeci şi unu ;

Chat:  mine yoongi

mine yoongi: Orice ai face, dar numai să nu vi la mine. Te implor!

            Păcat, deja sunt pe drum. Într-o oră cred că ajung...

mine yoongi: Întoarce-te, fă ceva

De ce eşti atât de panicat?

mine yoongi: Te iubesc, la naiba Taehyung. Dacă o să vi aici a-i să regreți, crede-mă

      Şi eu te iubesc, dar nu ştiu la ce te referi.

Eşti băut cumva? 😕

mine yoongi: Măcar de data asta ai încredere în mine şi nu veni.

                Hyung, chiar nu mă interesează ce prostii spui tu acolo, dar eu tot am să vină.

mine yoongi: În momentul ăsta te urăsc...

Eu încă te iubesc 😶

Văzut la 17:22✔

Hyung, mai eşti?

Văzut la 17:27✔

Yoongi...

Trimis la 17:30

MIN YOONGI, RĂSPUNDE-MI!

Trimis la 18:16

             Ai internet, de ce nu intri să vezi mesajele? Poate nu ai sunetul notificărilor pornit...

Trimis la 18:21

O să te sun

Trimis la 18:22

—Ce bine că mi-ai răspuns, îmi făceam atâtea griji. spun fericit, însă nu aud nimic. Yoongi, eşti acolo?

Iau telefonul de la ureche uitându-mă dacă am apelat persoana corectă.

— Min Yoongi, răspunde-mi în momentul ăsta! O să te omor când o să te văd. țip vizibil panicat dar şi enervat, până când de la capătul celălalt al firului se aude un râs înfiorător, mai apoi apelul încheiându-se.

Ajung în stația din fața blocului său urcând cu grabă scările. Apasă pe clanță însă uşa nu se deschide.

— Hyung, dacă ai chef de glume să ştii că acum nu e momentul cel mai potrivit, aşa că deschide uşa... zic lipindu-mi urechea de suprafața rece a uşii pentru a auzi ceva, însă nimic

Am început să mă împing în uşă şi să dau cu picioarele în ea până când a sărit din balamale. Am intrat în linişte uitându-mă după el simțind un miros metalic în aer.

Toate geamurile erau închise, inclusiv uşile. M-am îndreptat spre unul dintre geamurile din sufragerie, în drum călcând pe ceva umed. Mutându-mi privirea în jos am văzut o dâră de sânge.

—Nu... nu-mi spune că s-a aruncat, însă... geamul este închis, deci nu a făcut asta, numai dacă nu a intrat altcineva după el. gândesc terifiat, făcându-mi pielea de găină.

M-am uitat prin jur observând că uşa de la baie este între-deschisă. Ajuns în dreptul ei am răsuflat adunându-mi tot curajul, însă a dispărut când am văzut ce se afla în cadă.

Yoongi era băgat cu totul în cadă, fiind înconjurat de sânge. Pe pereți erau zgârieturi care păreau a fi de lama unui cuțit.

Când m-am apropiat de el telefonul meu a început să sune.

Chat: mine yoongi

mine yoongi: Acum mă mai iubeşti?

Mă uitam speriat la mesaj venindu-mi să plâng.

Cine naiba eşti?

mine yoongi: Nu pot să cred că încă nu ți-ai dat seama😂

          Ce ți se pare atât de amuzant? Ai omorât o persoană...

mine yoongi: Ai zis că nu mai este importantă pentru tine. Credeam că avem o relație.

Poftim?!

Mi-am mărit instantaneu ochii, realizând imediat cine era persoana.

    Dacă ai destul curaj, vino în apartamentul lui.

mine yoongi: Eşti sigur de asta?

Da, Jungkook...

mine yoongi: Nu ți-e frică?

Nu!

mine yoongi: Fie...

Am închis ochii apucându-l pe Yoongi de mână, mai apoi sunând la ambulanță şi poliție.

— O să te salvez, promit.

Am ieşit din baie aşezându-mă pe canapea, stând cu capul între mâini. Cu ce a greşit el ca să pățească aşa ceva? Nu am putut avea grijă de el...

— Eu trebuia să fiu în locul lui. spun suspinând

Am simțit o mână rece pe umărul meu, imediat ridicându-mă şi văzându-l pe Jungkook cu zâmbetul lui de iepure care mă înumia mereu, însă nu şi astăzi.

— Nu mai merge aşa, Jungkook... zic când îl văd apropiindu-se de mine, punându-şi mâinile pe pieptul meu.

— Aşa cum?

— Zâmbetul ăla de "Iartă-mă, n-am vrut" şi apropierea dintre noi, nu mai au niciun efect asupra mea. zic împingându-l, acesta dându-se 2 paşi în spate

Zâmbetul lui de iepure s-a transformat în unul drăcesc.

— Şi spui că tu trebuia să fii în locul lui? întreabă, eu doar aprobând din cap. Ei, bine... ce ar fi să fi-ți amândoi în acelaşi loc?

— Doar n-ai de gând să...

Nici nu am apucat bine să-mi termin propoziția fiindcă înfipse cuțitul în abdomenul meu, rotindu-l, eu căzând pe jos tremurând.

— Te urăsc atât de tare... spun şoptit

— Păcat, eu te iubesc, dar n-a fost să fie.

După ce a zis acele cuvinte, au intrat polițaii pe uşă însoțiți de asistentele de la ambulanță, însă era prea târziu fiindcă eu nu am mai apucat să-i văd zâmbetul gumat al lui Yoongi, niciodată...

- The end -

_________________________

penibiiiilll! am dat-o în bară şi cu cartea asta, csf... chiar îmi pare rău dacă v-ați irosit minute din viață citind porcăria asta, dar cine ştie, poate unora dintre voi chiar le-a plăcut

• vă mulțumesc pentru voturi şi comentarii, fără acestea nu aş mai fi avut inspirație să continui

• ne vedem la următoarele mele cărți ^^

• acum este în curs de scriere " everything is blue", arunca-ți un ochişor dacă vreți

• ciuss baby