Sarut la 300 de km/h

6

- Darcy te rog, nu mai plange. Trebuie sa ii fii alături lui Seth, nu sa îți faci rau tie. spune Josh in timp ce se uita in fata, conducând cu viteza către spital.
- Nu înțeleg.. cum? Spun plângând.
- S-a grăbit sa ajungă la tine. S-a angajat..
- Stiu pentru ce a plecat... dar cum? Cum se putea întâmpla asa ceva? O fii bine? îl interoghez pe Josh.
- Calmeaza-te. Aproape am ajuns.

Josh a oprit mașina și am coborât in fuga. Pe holul spitalului intreb o asistenta despre Seth, și îmi spune ca este in salonul 14, la etaj. Urc grabita și îl vad acolo.. pe patul de spital. Avea mana dreapta in ghips și un bandaj in jurul capului. Nu îl văzusem niciodată asa. Vulnerabil, înecat in propriul sânge.
Ma apropii de el și îl sarut pe obraz. Nimic. Nu făcea nici in gest. Pur și simplu auzeam aparatele la care era conectat și îl priveam. Stătea cu ochii închiși, parca cuprins de un somn adânc.
Ty intra in salon și ma îmbrățișeaza.

- Va fii bine. spune el uitându-se la Seth.
- Voi rămâne aici pana când se face bine. Nu îl pot lasa in starea asta... am promis...
- Dar Darcy, nu se stie cât va fii ținut sub observații. spune Ty îngrijorat pentru mine.
- Nu îmi pasa daca voi sta aici o săptămâna sau o luna, poate chiar un an, rămân lângă el.
- Darcy, trebuie sa te gândești la sănătatea ta. Unde vei dormi? Vei avea timp sa mănânci? zice Ty cu o urma de regret in glas.
- Ți-am spus foarte clar: nu plec fără el! ma revolt eu.

Îmi pare rau pentru Ty. Practic înțeleg cum e sa fii îndrăgostit de cineva care nu te iubeste. E trist.
Dupa o ora doctorul reapare in salon.

- Am vesti bune și vesti mai putin bune pentru voi.. spune doctorul îngândurat, răsfoind niște dosare.
- Începeți cu veștile proaste.. oricum, ce poate fii mai rau? intreb eu plângând.
- Din păcate pacientul a suferit leziuni nu tocmai ușoare la nivelul capului, deci când se va trezii șansele sa nu își amintească cine este sau cine sunteți dumneavoastră sunt de 70%.
- Și veștile bune? spun cu putina speranța data de vorbele doctorului.
- Își va reveni cu siguranța. Starea sa însă nu este tocmai una buna. Probabil va dura in jur de o săptămâna pentru a se trezi.
- Va multumesc din suflet. spun și iau doctorul in brate, iar el uitându-se ciudat la mine.

Din nou timpul a trecut foarte rapid. Am ațipit pe un scaun lângă Seth. Din când in când mai trăgeam cu ochiul la el noaptea. Asta am facut o săptămâna întreaga. Ty și Josh s-au ocupat de mine. Îmi aduceau mancare și haine curate in fiecare zi, stand și așteptând sa se convingă ca eu chiar mâncam.
Într-un moment am auzit cum aparatul la care era conectat Seth a început sa scoată un sunet ciudat. Parca acele sunete erau mai constante. Credeam  ca avea  un coșmar. Dar nu. M-am uitat la el constant 10 minute și la un moment dat a deschis ochii brusc. Oh... ochii aceea, acei magici ochi care m-au facut sa ma îndrăgostesc de el.

- D... d... Darcy... spune el chinuindu-se sa vorbească.
- Oh Seth. zic și încep sa plang, aplecandu-ma și îmbrățișându-l.
- Ce caut aici? întreabă și încearcă sa se ridice. Îl așez înapoi pe pat și ii explic ce s-a întâmplat. Nu își amintea nimic din acel accident.

- Darcy, te rog, mergi acasa. zice Seth dupa ce se dezmeticește putin.
- Am promis... indiferent de moment, voi fii lângă tine. Pentru totdeauna. ii spun și îl sarut. In fiecare zi îl ajutam. Ii dadeam mancare, apa, îl ajutam sa se schimbe și îl sprijineam de mine, ieșind cu el in curtea spitalului. Avea nevoie de mișcare. Încet, încet starea lui se îmbunătățea. Arată din ce in ce mai bine. Scapase de ghips și bandaje, dar rămăsese cu cicatrici. Indiferent de cum arată, nu puteam sa îl iubesc mai mult ca in momentele acelea. In fiecare seara stăteam și povesteam amintiri frumoase petrecute împreuna, asta la rugămintea doctorului, pentru a fii sigur ca memoria nu i-a fost afectată. Își amintea aproape tot... mai putin cum a avut loc accidentul. Seth a fost externat și am hotărât ca el sa rămână la mine pana când voi fii sigura ca este total vindecat.
In fiecare seara dormea cu mine, ma ținea in brate sărutându-ma pe gat. Fiecare moment cu el devenea din ce in ce mai special. Totul era perfect. Ii găteam, spunând adesea ca gătesc ca cel mai nepriceput bucătar și râzând de mine, firește, glumind. Îl adoram. Diminețile petrecute cu el erau magnifice, la fel ca si zilele pierdute im fata televizorului, la seriale. Cel mai greu moment a fost atunci când Seth a trebuit sa plece acasa la el. Înainte de a pleca mi-a mulțumit și m-a sărutat. A vrut sa îmi lase ceva bani, dar i-am îndesat banii in buzunarul de la pantaloni spunându-i ca daca mai face asta o data o sa îl las sa doarmă pe jos data viitoare.
- Esti rea. M-ai ajutat atat și eu sa nu te răsplătesc cu nimic... zice și face o fata de cățeluș.
- Tu îmi esti de ajuns. ii spun și îl sarut pe nas.
- Pai daca tot m-ai ajutat atat... ma mai poti ajuta putin?
- Cu ce? intreb curioasa.
- Stii, la mine in casa e un dezastru de parca o tornada ar fii trecut pe acolo. spune rușinat.
- Vrei sa te ajut sa faci curat? îl intreb uitându-ne unul la cealalt ca doi prostuți.
- Daca vrei tuu.... spuse el.
- Stai putin sa îmi iau schimburi. Voi rămâne la tine in seara asta.

Merg la mine in camera, îmi iau rapid niște haine și plec cu Seth pentru a-l ajuta sa faca curat, desii sunt foarte sigura ca a fost o scuze pentru a mai sta cu mine.

Din nou 1000 de cuvinte pandicornii mei 😻am revenit bine 💪🏻
V-am pupattt :*