Al doilea apel
Telefonul suna iar:
- Ce mai vrei de la mine? Ce ti-am facut? De ce vrei sa-mi faci rau?am intrebat speriata.
- Ai uitat? Nu mai tii minte zilele in care ne iubeam pana cand sa devii o criminala? La fiecare telefon inchis prietenii tai vor muri unul cate unul la fel ca familia mea.
- Ce sa uit? Dar, eu nu am facut rau nimanui. Ne iubeam? Cine esti?
- Te prefaci ca ai uitat? Lasa ca iti vei aduce aminte pe zi ce trece. Acum deschide geamul sa-ti admir frumusetea de pe chipul tau speriat si corpul care iti tremura.
- Lasa-ma in pace criminalule! Nu deschid niciun geam!
- De ce ma faci criminal? Inca nu am omorat pe nimeni,inca,a spus el razand.
- Nu-mi mai ameninta familia si prietenii... Acum cateva luni era sa moara intr-un accident de pe podul Wickery. Acolo mi-a pierdut memoria. Nu-mi mai amintesc nimic din trecutul meu. Stiu doar ca m-am nascut in Mystic Falls si ca am avut ceva probleme cu politia.
- Hai, ca mi-au cazut aproape doua lacrimi. Nu ma emotionezi.
- Nu inteleg ce tot spui despre crime, am spus eu confuza.
- Esti o proasta, mi-a spus el sincer.
- Hmm... Ai invatat cuvinte noi. Ma plictisesti. Ti-am spus tot ce am avut de spus. Este adevarat!Acum poti sa ma lasi sa dorm?
- Sa ma gandesc...Da, dar nu uita ce ti-am spus:" Fiecare telefon inchis = un prieten mort!"
- Da, da cum spui tu... Oricum nu te cred. Noapte buna!
-apel incheiat-
