Exprimarea sentimentelor
Ca... O, doamne, nici nu stiu cum sa incep. Eram asa de emotionata de spusele lui incat am inceput sa plang. Vorbea atat de frumos si cald, uitand de tot raul pe care mi l-a provocat si de parintii mei care stateau atarnati.
- Chiar asa de mult?
- Da! a spus el sincer.
- Atunci, de ce mi-ai facut atat de mult rau?
- Pentru ca am vrut sa simti ce e suferinta adevarata, asa cum si eu am trait-o.
- Ti-am spus ca nu stiu ce s-a intamplat, deoarece mi-am pierdut memoria.
- Am inteles, scumpa mea. Nu voi mai face rau nimanui.
- Imi promiti?
- Da.
- Am si eu sa-ti spun ceva, am spus eu strangandu-l cat mai mult in brate.
- Te ascult.
- La inceput te uram, dar pe parcurs am inceput sa simt ceva pentru tine, am spus eu rusinata.
- Asa mi s-a intamplat si mie.
- Poti sa ma conduci acasa, te rog?
- Da, cum sa nu? Mi-ar face mare placere. Sa nu uiti ca aici ti-am spus pentru prima oara ''TE IUBESC'' dupa tot raul pe care ni l-am provocat.
- Nu am sa uit, iubire! Hai sa mergem.
Cand am ajuns in fata casei, Klaus m-a dus pana la intrare. Acolo l-am intrebat:
- Klaus, nici nu stiu cum sa-ti spun, vrei sa ramai peste noapte la mine?
- Da. Un moment sa inchid masina.
- Bine, cand termini intra.
Cand am auzit usa trantita am fugit spre el, sarind in bratele lui si spundandu-i ca-l iubesc din tot sufletul. Am inceput sa ne sarutam cu pasiune indreptandu-ne spre camera mea.
A doua zi, dupa o noapte lunga si placuta ne-am trezit atat de fericiti, mergand sa ne facem amandoi un dus. Acolo...
