Lumea de dincolo de sentimente

Tu cumva ma urmaresti?

          Linistea stapanea peste coridoarele facultatii. Era ora 16:00. Am terminat cursurile pe ziua de azi. "Inca  o saptamana" imi spuneam eu in gand. "Inca o saptamana si scap de institutia asta nenorocita".
           Cand dau sa ies din incinta, o vad pe Halsey sprijinita de un copac. Se uita la mine fix. Eu continui sa merg, iar cand ajung la ea o salut si o intreb ce face. De obicei oamenii intreaba unul de altul ce fac doar asa din bunul simt sau de a face conversatie, iar cateodata si eu ma cataloghez printre persoanele astea, dar, de data asta, chiar am fost interesat ce mai face.
           Imi raspunde pe un tot calm cu un "Bine. Merg spre casa. Vii si tu?". Ii spun ca din pacate am treaba si nu o pot insotii. Se resemneaza iar, pe un ton antipatic, ma saluta de plecare.
          Ma simt un pic cam stanjenit ca am refuzat-o.Dar, totusi, am avut un scop foarte important.
           In timpul celei de-al treilea curs am cautat pe telefon detectivi buni din Londra. Am dat peste fel si fel de detectivi, dar niciunul care sa fie foarte bun in ceea ce face. Dar, intr-un final, am gasit persoana potrivita. Am notat in notite numarul lui de telefon si adresa si mi-am stins repede telefonul inainte sa imi faca atentie profesoara.
          Acolo vreau sa ma duc. Nu am niciun dubiu in ceea ce fac.
          Am chemat un taxi si i-am dat adresa. Niciodata nu mai auzisem de strada unde locuia detectivul asta, deci m-am lasat pe mana taximetristului.
           Pe drum nu am vorbit deloc cu dumnealui. Nu e ca si cum era o persoana cu care nu prea vrei sa incepi o discutie. Era destul de deochiat. Avea o basca neagra de moda veche pe cap, ochelari rotunzi cu o rama de culoare negru-maro si o camasa normala. Avea o fata chiar simpatica. Dar, pur si simplu nu aveam chef sa vorbesc. Ma uitam pe fereastra masinii si urmaream cu oamenii sunt tot timpul pe fuga. Unul mai de care cu servieta, altul cu copilul in carucior, iar altul cu plasele pline de alimente in maini.
           Cand am ajuns in fata cladirii, i-am dat banii pe care ii castigase pe drept plus cateva lire in plus doar pentru faptul ca a observat ca nu aveam chef de schimb de vorbe.
           Ma dau jos din masina si sun la interfon. Imi raspunde o doamna cu o voce pitigaiata si imi deschide usa. Urc doua etaje si ajung in fata usii. Bat la usa si ma intampina aceeasi doamna.Ma conduce pe un coridor lung si vad o fata cunoscuta de undeva.
         Se prezinta, dam mana, ma  roaga sa iau loc,iar mai apoi ma supun rugamintei sale.
—Ma numesc Christian Welsh. Am venit astazi aici pentru ajutorul vostru. Mama mea a disparut acum 19 ani, cand eu aveam 6 ani. Eram in parc. Eu ma dadeam pe leagan, iar ea era in spatele meu si imi dadea avant. La un moment dat m-a intrebat daca vreau inghetata, iar eu am spus ca da. Dar, nu s-a mai intors... Sper ca ma puteti ajuta...
— Unde anume este acest parc? ma intreaba in timp ce tragea din pipa.
—Cel de langa hotelul Danubius, Regent's park.
—Tatal tau ce lucreaza?
—El ne-a parasit acum multa vreme, cand aveam 3 ani.
          Sta cateva clipe pe ganduri, mai trage de cateva ori din pipa si imi spune sa revin peste o saptamana.
           Mi-am luat ramas bun si am iesit din cladire. M-am decis sa o iau pe jos pana acasa daca tot am retinut drumul.
          Cand ajung pe langa Marble Arch, simt cum cineva ma tot urmareste.
          Ma opresc din mers si ma intorc sa vad cine tot e cu ochii pe mine. Nu era nimeni.
          Ma mai opresc odata si ma uit, dar tot nu era nimeni.
           Mai merg 3 metri si ma intorc brusc cu fata spre directia opusa. Dau nas in nas cu Halsey.
—Ce faci aici? Tu cumva ma urmaresti?!