Îmi amintesc și acum ziua în care te-am cunoscut, nu știu nici acum ce ne-a separat. Zâmbetul tău m-a învățat că după ploaie vine și soare, nu am idee cum să acționez fără tine, ești totul pentru mine, îmi doresc să știi asta, mi-e atât de dor să fim doar noi doi, să terminăm odată acest război, să fim împreună la bine și rău. Văd lumea în culori doar prin ochii tăi albaștri, fără iubirea ta simt că mor. De ce e atât de greu și te rănesc ? Fără să vreau te îndepărtez, deși nu ne mai vorbim. Spune-mi te rog cum să remediez situația. Amândoi am simțit iubire, inima îmi șoptește să îți scriu, să îți spun că nu sunt bine, că îmi este dor de tine, dar ea știe că nu îți pasă, că nu mă vei asculta, nici măcar nu știu dacă ai trecut peste sau doar vrei să pară așa, dar din nu știu ce motiv, simt că nu mai este nicio speranță pentru noi..
Nu pot să respir fără dragostea ta, încă nu m-am stins, dar simt că voi ceda și lumea va afla adevărul.
Adevărul că eu încă te mai iubesc, că nu am trecut peste, că sunt pe zi ce trece mai nefericită. Mă ucide faptul că trebuie să par bine, când de fapt se duce un război între inimă și creier. Inima vrea să îți scrie, iar creierul nu, pentru că știe că doar mă voi răni mai mult. Mă tot întreb ce aș mai putea face, cum să mai ascund durerea, pe care nimeni nu o vede.
CITEȘTI
Momente din trecut...
Romansa" o scurtă perioadă în care nu ne vorbeam, dar ai reușit cumva să apari în viața mea făcând-o mai rea decât era.."
