Dragoste Nemărginită

Capitolul 4

T: Voiam să mă asigur că e potrivită pentru tine.
N: Este. Haide Madison.
e: Bine.

După ce am terminat cina am plecat. Încă nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat. Nu pot să cred că Thomas e fratele lui Nathan.
N: Hei, înainte să intri înăuntru.. Cum te-ai simțit seara asta? Ţi-a plăcut?
e: Da. M-am simțit foarte bine. Mama ta e de treabă. La fel şi fratele tăul.
N: Ce aţi vorbit în baie?
e: Păi, noi ne cunoșteam. Doar din vedere, şi da.. Chestii normale. M-a întrebat dacă relații, câți ani am.. Chestii de genul ăsta.
N: Nu ţi-a spus nimic, nu?
e: Ba da, a vorbit cu mine. Nathan, ce e? S-a întâmplat ceva?
N: Nu, nu-i nimic. Păi, ne vedem mâine la liceu?
e: Da.

Intru şi îmi scot telefonul şi o sun pe Cara.

C. T.
-Bună Cara. Ce faci?
-Hei, sunt bine. Tu? Cum a fost cina cu familia lui Nathan? Cum e mama lui?
-A fost bine. Dar...
-Mereu trebuie să existe şi un dar. Ce s-a întâmplat?
-Thomas..
-Ce-i cu Thomas?
-E fratele lui Nathan.
-Cum? Vorbești serios?
-Da..
-Ați vorbit?
-Da. El i-a spus mamei lui că l-am înșelat. Ba mai mult, mi-a spus să mă despart de Nathan.
-A spus asta de față cu mama lui?
-Nu, am fost la baie.
-A intrat peste tine în baie?
-Cam da. Dar nu contează asta. Eu îl iubesc mult. Am simțit ceva pentru el din prima zi în care l-am văzut. Trebuie să mă despart de el.
-Ce? De ce? Dacă îl iubești de ce te desparți de el?
-Îl cunosc foarte bine pe Thomas. E în stare să facă orice. O să fie mult mai rău dacă Thomas îi spune totul.
-De ce nu-i spui tu?
-O să încerc.
-Bine. Ne vedem mâine la liceu.
-Pa.
C. T. Î.

Se face târziu şi mă culc. Dimineața mă trezesc, îmi fac rutina şi merg la liceu. Mă întâlnesc cu Cara.
C: Bună.
e: Hei.
C: Ce faci?
e: Azi îi voi spune.
C: Ce?
e: Îi voi spune lui Nathan că mă desparte de el.
C: Eşti sigură că asta simți?
e: Nu simt asta. Dar nu vreau să sufere nimeni.
C: Madison, spune-i că ai fost cu Thomas. De ce s-ar supăra? O să înțeleagă.
N: Hei fetelor. Ce faceți?
e: S-a sunat. Începe ora.

După oră merg la baie fără să vorbesc cu cineva.

Nathan's pov
Vreau să merg să vorbesc cu Madison, dar intră în baie. Aşa că merg la Cara.
e: Bună Cara.
C: Nathan, bună.
e: Ce e în neregulă cu Madison?
C: Despre ce vorbești?
e: Se comportă ciudat.
C: Eu cred că se comportă destul de normal.
e: Ce se întâmplă Cara?
C: Nimic.
e: Ştiu că îmi ascunzi ceva.
C: Da bine. Îţi ascund ceva. Dar Madison trebuie să-ţi spună. Nu eu.
e: Bine.

Merg la dulapul lui Madison şi o găsesc acolo.
e: Madison!
M: Scuze, trebuie să plec.
e: Madison, ce e? Ce-mi ascunzi?
M: Nu îţi scund nimic.
e: Ă, ba da. Cara mi-a spus.
M: Nathan eu..
e: Ce e?
M: Trebuie să ne despărțim.
e: De ce? Ai vreun motiv pentru asta?
M: Te iubesc foarte mult.
e: Mă iubești foarte mult far te desparți de mine. Ştii că nu are nicio logică ceea ce spui, nu?
M: Scuze, eu, trebuie să plec.
e: Madison..

Madison's pov
Merg la masă dar nu mă așez lângă Cara, şi lângă o fată pe care nu am mai văzut-o până acum. Probabil e nouă.
e: Bună.
I: Bună.
e: Eu sunt Madison.
I: Iben.
e: Eşti nouă. Nu te-am mai văzut pe aici.
I: Da. Sunt nouă în primul an.
e: Eu sunt anul 2.
I: Tare. Şi, ai prieteni?
e: Păi, da.
I: Ă, eu nu prea.
e: Ești nouă. Este normal. Ai să vezi. O sa ai prieteni.
I: Deja am o prietenă. Nu?
e: Da.

După ore, în drum spre casă, mă întâlnesc cu omul ăla care a venit la mătușa mea.
M: Bună Madison.
e: Bună. Mike, nu?
M: Da. Vreau să-ţi spun ceva.
e: Ce e?
M: Trebuie să ştii adevărul. Eu sunt...
m: Madison! Mike? Ce cauți aici?  
e: Mike voia să-mi spună ceva. Tu ce cauţi aici?
m: Voiam să vin la tine. Da. Ăm, hai să merge. Pa Mike.
e: Dar, Mike voia să-mi spună ceva..
m: Ă, îți spune mai târziu. Pa!

e: Ă, ce tocmai s-a întâmplat? De ce te comporți aşa ciudat?  Doar nu ai o relaţie cu Mike, nu? Este cam bătrân pentru tine.
m: Ce? Nu vorbi prostii. Normal că nu am o relație cu el.
e: Ok.. Atunci de ce nu l-ai lăsat să îmi spună ce avea de spus?
m: Pentru că ai suferi dacă ţi-ar spune el.
e: Ce? De ce aş suferi?
m: Madison, trebuie să-ţi spun ceva.
e: Ce e?
m: Mike e... el este....Mike e tatăl tău.
e: Poftim? Cum adică e tatăl meu? Glumești, nu?  Te rog, spune-mi că glumești.
m: Îmi pare rău. Nu glumesc.
e: De ce nu mi-ai spus de la început?
m: Nu voiam să suferi.
e: Dar acum ţi se pare că sunt bine? Arăt bine?
m: Nu tocmai bine dar..
e: Pleacă. Vreau să fiu singură.
m: Dar..
e: Pleacă.

*Iben*