Dragoste Nemărginită

Capitolul 24

După ce ajung acasă ma culc direct fără să mai fac altceva.
Când ma trezesc imi dau seama că am dormit îmbrăcată.
Observ ca e ora 06:00.
Nu stiu de ce m-am trezit așa devreme. 
Așa că imi deschid telefonul.
Decid să îi dau mesaj lui Nathan. 

E- Accept. 
N- Ce accepți. 
E- Să te iert. Să fim doar prieteni. 
N- Mersi ca mi-ai dat încă o șansă. 
E- Ultima!
N- Ok😂
E- Ne vedem la școală. 
N- Abia astept sa te văd. 
E- Mhm.. 

După ce vorbesc cu el mai stau puțin si merg la Madison în camera. 
e: Trezește-te. Trebuie să mergem la școală. 
M: Cât e ceasul? 
e: 06:45.
M: Încă puțin. Te rog. 
e: Nu vreau sa intarziem. 
M: Bine. Doar ieși. Vreau sa ma schimb.

După ce reușesc să o trezesc merg și ma schimb în uniformă apoi plecam. 

După primele 2 ore mi se face foame și merg să mănânc împreună cu Iben și Madison.
Nathan se așează lângă mine. 

e: Hei Nathan. 
I/M: Voi doi.. 
e: Suntem doar prieteni. Atât. 
M: Cel puțin va vorbiți. 
M: Noi mergem la Betty. Vedeți? Mănâncă singură. Are nevoie de companie. Ne vedem la oră. 

e: Ok.. 
N: M-ai iertat. Multumesc. 
e:.. 
N: Vrei sa ne plimbăm azi? 
e: Ca o întâlnire? 
N: Ca prieteni.
e: Bine. Accept. 

În ciuda celor întâmpate, încă simt ceva pentru el. Nu imi pot stăpâni sentimentele. Sunt prea puternice.

Nathan's pov
După ore, o sa ma intalnesc cu Cara. 
Vreau sa ii spun că încă simt am o grămadă de sentimente pentru ea.

După ore ies în fața liceului iar Cara vine la mine. 
C: Ce stai acolo așa? Nu vrei sa ne plimbăm?
e: Ba vreau. Haide.

Nu pot să cred. Cum e atât de drăguță? În timp ce ne plimbăm o privesc puțin ciudat până când observă.
C: Ma cunoști foarte bine. Stii ca nu imi place ca cineva sa se holbeze la mine în felul asta. 

Ma uit in spate pentru ca ma simt ciudat. Văd o persoana ciudată cu o mască neagră pe fața. 

e: Cred ca ar trebui să mergem acasă. 
C: Asa crezi? De ce?
e: Nu cred ca suntem in siguranta. 

Ma mai uit odată în spate și vad același om scoțând o armă și îndreptând-o spre Cara. Așa că eu, o iau în brațe pe Cara. 
e: Ai grijă! 

Cara's pov
Când Nathan strigă la mine si ma ia în brațe aud un foc de armă iar Nathan cade jos.
Glonțul l-a nimerit în mână. 
Iar acel om a fugit imediat după asta. 
e: Esti bine? Nathan! 
N: Sunt bine. 
e: O să sun o ambulanță. 

Merg la spital alături de Nathan unde îl baga intr-o camera de spital.
După vreo 20 de minute o asistenta iese din camera de spital. 
e: Cum este? 
as: Pacientul e bine. Am scos glonțul.  Sunteti vreo rudă sau ceva? 
e: Nu. Suntem prieteni. 
as: Puteți anunta pe cineva din familia lui? 
e: Da. 

Singura persoană care imi vine în minte este Iben așa că o sun. 

C. T.
-Buna Cara. Ce e? 
-Iben, nu stiu cum sa iti spun. 
-S-a întâmplat ceva rău? 
-Sunt la spital.
-Cum? Ai patit ceva?
-Nu eu. Nathan. A fost împușcat în mână. 
-Vin imediat cu părinții mei.
-Bine. 
C. T. Î. 

După vreo 10 minute Iben și părinții ei ajung. 
m. I/N: Cum se simte fiul meu? E bine? Cum s-a întâmplat?

După ce mama lui Nathan și a lui Iben intreaba asta toată intamplarea în reapare în fața ochilor. 
e: Tot ce imi amintesc e ca Nathan a strigat la mine și mi-a spus să am grija, apoi m-a luat în brațe. Și a fost împușcat. După aceea omul ala a fugit. 
d: Dumneavoastră sunteti familia pacientului? 
t. I/N: Da. Cu e?
d: Este bine. Glonțul a fost scos. Mai trebuie să stea câteva zile și va putea fi externat. 
I: Îl putem vedea? 
d: Da. Dar nu mult. Are nevoie de odihnă.
I: Am înțeles. 

Au trecut câteva ore. Sunt tot la spital. Nu am putut mânca. Iar tocmai acum niște polițiști au venit să ii ia o declarație lui Nathan.
p: Care dintre voi este Cara? 
e: Eu.
p: Intra te rog. 

Fac ce imi spune el și intru.
e: Deci? De ce ati vrut să intru? 
N: Spre ea a îndreptat arma. Am vrut să o apar. Nu voiam să fie rănită. 
p: Ai vreo idee de ce problema avea omul ala cu tine? 
e: Nu. 
p: Iti amintesti cum arata?
e: Avea o mască pe fata. Dar am putut observa că avea ochii albastri. Înălțimea.. Cred ca avea 1.80
p: Multumim.

După ce polițiștii pleacă raman singură.cu Nathan. 
e: De ce ai facut asta? 
N: Nu voiam să fii rănită. 
e: Nici eu nu vreau sa fii tu rănit. 
N: Mai bine să fiu eu în spital dăcât să fii tu. 
e: Te doare? 
N: Puțin. 
e: Ma simt vinovată. 
N: De ce? 
e: Eu ar trebui să fiu acolo. Nu tu. 
N: Trebuie să fii foarte atentă. Astfel de evenimente se mai pot intampla. Și poate nu o să te mai salveze cineva. 
e: O să am grijă.
N: Te rog sa te plimbi numai în locuri aglomerate. Nu se poate întâmpla nimic când sunt multe persoane. Nu vreau sa patesti ceva. 
e: Bine bine. O să plec. Te las să te odihnești. 
N: Nu am nevoie. Sunt destul de odihnit. 
e: Ba ai. Eu o să merg acasă. Probabil Madison se întreabă unde sunt. 

Plec de la spital și merg acasă. 
M: De ce ai întârziat atât de mult? 
e: Am fost la spital.
M: Ce s-a întâmplat? 
e: Nathan a fost împușcat dar nu e nimic grav.
M: Ma bucur.
e: În fine. Nu vreau sa mai vorbim despre asta pentru ca a fost vina mea. 
M: Cum a fost vina ta? Doar nu l-ai împușcat tu. Serios, nu l-ai împușcat. Da? 
e: Eu trebuia să fiu împușcata. Mi-a salvat viața