Dragoste Nemărginită

Capitolul 25

M: Uuuu. Ți-a salvat viața. Se pare că încă te place.
e: Oricine ar fi făcut asta. 
M: Da. Dar el s-a aruncat în fata ta. Nimeni nu ar fi vrut să fie el împușcat. 
e: În fine...

Peste câteva zile
Cara's pov
Azi este o zi foarte importantă. Nathan va fi externat. I-am promis că voi veni la el așa că tocmai am urcat într-un autobuz. Cobor din autobuz și încep să merg. Mai am vreo 3 străzi până ajung la spital,  dar Nathan va fi externat peste vreo 2 ore așa că am timp să ajung și să mai stau puțin cu el dacă ma grăbesc.
Sunt pe o stradă destul de pustie. Sper să nu se întâmple ceva. E o zi atâta de frumoasă. Nu aș vrea să fie stricată.
Pot observa o mașină care oprește exact langa mine iar din ea iese o persoană. Mai exact, un baiat. Încerc să nu atrag atenția și să nu îi bag în seamă dar se apropie de mine. 
-Bună. 

Nu îi răspund și imi continui drumul cu frica.
-Trebuie să vii cu noi.

Ma ia de mâini și ma baga în mașină în potriva voinței mele. 
e: Cine sunteti? Ce vreti de la mine?
-Nu avem nicio problemă cu tine. Cu tatăl tau avem o problemă. 
e: Ce problemă? 
-Pui cam multe întrebări. Nu crezi? 
e: Nu. 
-Doar taci. 

Nathan's pov
m: Poti sa te ridici? Vrei sa te ajut? Sa aduc un scaun cu rotile? 
e: Mamă, am fost împușcat în mână. Pot merge. 
m: Bun. Toți prietenii tai au venit aici. 
e: Ma bucur.

Iesim din camera și îl cât pe tatal meu, Iben și mulți alți prieteni. Mai puțin, persoana pe care voiam cel mai mult sa o văd. Cara. 
e: Cara? De ce nu e aici? Mi-a spus că va veni sigur. 
m: Poate întârzie. 
M: Da. Când am plecat eu ea mi-a spus că are ceva de făcut.. 
e: Ea nu face asta niciodată. Trebuie să o sunam. Dacă a pățit ceva? 
I: O sun acum.  Ă, nu răspunde. 
e: Nu se poate. Sigur a pățit ceva. Nu pot sta aici cu mâinile încrucișate. Merg să o caut. 
m: Tu te auzi ce spui? Nu poti merge în starea asta. Trebuie să mergi acasă. 
e: Bine. Dar trebuie să anunțăm poliția.
M: Nu poate face nimic doar după 24 de ore. 
I: Madison are dreptate.  Nu putem face nimic.
e: Mai încearcă să o suni. 

Cara's pov
-E cam insistenta persoana asta. 
e: Cine e? 
-Nu stiu. O fată pe nume Iben. Uite. Acum te suna un băiat. După nume cred ca e băiat. Cine e Nathan ăsta? 
e: Un prieten. Te rog. Lasa-ma să vorbesc cu el. Oricum nu am niciun indiciu pentru a ajunge aici. Am fost legată la ochi tot drumul.
-Nu pot să te las să faci asta. 
e: Măcar imi spui numele tău?
E: Ce am de pierdut. Emil. Ăsta-i numele meu. 
e: Ai un nume drăguț. Păcat de toate celelalte. 
E: Eu nu te-am jignit pe tine. Nu am spus nimic urat de fata ta, de ochii tai.. Nu ca aș avea ce.
e: Bine. Și.. De ce am fost adusă aici? Vreau un motiv bun. 
E: Tatăl tau e om de afaceri. 
e: Serios? Chiar nu știam asta. 
E: Ei bine, ai fost adusă aici pentru ca el te iubeste foarte mult. Sigur va plăti mult ca să te recupereze. Ce ai în mână? 
e: Nimic.
E: Ma crezi orb? Stiu ca ai ceva.
e: Bine. Am un colier. Mulțumit? Tocmai îl dadusem jos și îl aveam în buzunar.
E: De unde îl ai? 
e: L-am primit de ziua mea. 
E: E de la baiatul ala Nathan? 
e: Da. Și ce-i cu asta? 
E: Da-mi-l.
e: De ce. 
E: Am spus să mi-l dai. Acum am nevoie de adresa lui.
e: Ce? De ce? Doar nu vreti sa ii faceți rău, nu? 
E: A încasat un glonț de la noi deja. Nu îi vom face nimic. 
e: Bine..

Nathan's pov
Nu imi vine sa cred ce s-a întâmplat. Sper ca (,) Cărei nu i s-a întâmplat nimic rău.
Bate cineva la usa iar eu merg să deschid. 

e: Ce e? 
-Ati primit asta. 

Imi da un plic iar apoi pleacă fara sa mai spună vreun cuvânt. 

Deschid plicul pe care mi l-a dat și vad ca în el este colierul pe care i l-am dat Carei de ziua ei. 
Deci ea chiar e în pericol. Este în mâna celor care au vrut să o omoare. Asta e îngrozitor.

Cara's pov
Sunt închisă în camera asta de mai mult de 3 ore și nu am băut sau mâncat ceva. 
Ma îndrept spre ușa și bat ușor.
e: E.. e cineva?

Ușa se deschide și intră Emil.  
E: Ce e? 
e: Uite, sunt închisă aici de câteva ore bune. Vreau sa iau putin aer. Dacă se poate..

Ma ia de mana si ma scoate afară din casă. Văd două mese la scurtă distanță una de cealaltă și în rest nimic altceva decât copaci. 
Ne așezăm la masa care e mai aproape de pădure. Privesc către cealaltă masa si observ o cana cu apă și un pahar. 
e: Poti sa imi dai un pahar cu apă? Mi s-a uscat gâtul.
E: Bine. De ce nu.

Cât timp el se ridică și începe să pună apă în pahar ma ridic și încep să alerg cât ma țin picioarele.
Îl pot auzi cum ma strigă dar nu o să mă opresc.
Ma împiedic de o buruiană și cad. Ma ridic cât de repede pot să o fac și încep să alerg iar.
Niciodată nu am alergat atât de mult. Deja nu mai pot. Ma doare burta. Ma dor picioarele.. Ma opresc din alergat și ma uit în jur. Nu e nimic în afara de copaci. Poate ar trebui să ma intorc. Dar nici măcar pe care parte am venit nu mai știu.
Nu cred ca Emil ma mai urmărește. Probabil m-a pierdut. Dar și eu m-am pierdut. Trebuia să ma gandesc mai mult înainte să fug așa.