Dragoste Nemărginită

Capitolul 18

B: Ăm.. Ok.. Ne vedem mai târziu Cara.
e: Dap.. Hei, ce-a fost aia? 
N: Ce? 
e: ,,Poți să pleci" A sunat de parcă ai fi vrut să plece.
N: Crezi ca voiam să rămână?  Petreci cam mult timp cu el. Uneori, simt ca nu mai am timp nici să îți spun un simplu ,,Bună!" la școală.
e: Poate că dacă am face proiectul împreună am petrece mai mult timp împreună.
N: Ce voiai să fac dacă m-a rugat? 
e: Să îi spui ca nu poti sa faci proiectul cu ea. Simplu.
N: Nu e locul potrivit să ne certăm. Bine?
e: Da. Merg la baie.

După ce ies din toaletă mă spăl pe mâini și merg la ușa de ieșire. Înaite să ies, intră Ada. 
A: Ce cauți la petrecerea mea? 
e: Crede-ma. Nici eu nu am vrut să vin. Nathan a insistat.
A: Ascultă. Nathan, e al meu.
e: Dar, noi suntem împreună.
A: Ce naivă ești. Relatia voastra nu v-a mai dura mult timp.

O ocolesc și ies. Apoi merg la Nathan.
e: Nathan, eu o să plec.
N: De ce? 
e: Mă simt ciudat. Mai bine plec.
N: Dacă asta vrei.. Dar mai stai puțin.
e: Ok

În timpul rămas merg la Ben ca să îmi iau rămas bun.
La jumătatea drumului simt două mâini pe spatele meu care mă împing în piscină. Asta nu e deloc bine. Încep să țip și să mă zbat ca să mă ajute cineva. Dar mă rog, după ceva timp simt cum cineva mă ajută să ies.
Încep să tușesc și imi ridic privirea. Apoi îl văd pe Ben privindu-mă cu îngrijorare.
B: Ești bine?
e: Da. Sunt ok.
N: Cara! Ce s-a întâmplat? 
B: Nu s-ar mai fi întâmplat nimic dacă erai puțin atent.
e: Nu vă mai certați. Nu ar fi trebuit să vin de la bun început. Eu plec.
N: Stai, te conduc. 

Opresc un taxi, și merg acasă însoțită de Nathan.
N: Imi pare rau pentru ce s-a întâmplat. 
e: Lasă. Nu-i nimic.
N: Intră. O să răcești.
e: Da. Ne vedem mâine.
N: Stai. Vrei sa ieșim după ore? La o mică întâlnire? 
e: Mi-ar plăcea mult. 

Întru în casă cât de silențios pot, însă femeia asta are urechi de oțel.
m: Cara? Ce ai pățit?
e: Nimic grav. Mă schimb imediat și imi usuc părul.
m: Hai mai repede. O să te îmbolnăvești.

Următoarea zi
Cara's pov
Mă trezesc, merg la baie, mă îmbrac în uniformă și merg în bucătărie să iau micul dejun.
t: Bună dimineața scumpo!
e: Buna dimineața tată!

După ce mananc merg la școală.
După ore ma îndrept spre ieșire, dar cineva ma împinge în camera de serviciu și închide ușa.
e: Hei! Deschide ușa. Nu-i amuzant. Deschide! 

Ok, sunt aici de mai bine de o oră. Poate chiar mai mult de-atât. Și grozav! Nu mai am baterie la telefon. Exact cel mai frumos lucru care se poate întâmpla. Și întâlnirea cu Nathan..
Sigur Ada a făcut asta. Nu inteleg ce problemă are cu mine. Nu i-am facut nimic rău. Ba mai mult am încercat să fiu prietena cu ea. Sigur Nathan se va supara. Cred ca acum ma așteaptă. Oare mai e cineva în școala? Omul de serviciu! Sigur el este.
e: Alo! Mai e cineva?

Imi dau seama că ușa nu mai e închisă. O deschid și vad omul de serviciu.
e: Vă multumesc nespus de mult. Imi puteți spune cât e ceasul? 
-15:30
e: Grozav, am întârziat. Trebuie să plec. Va multumesc încă odată.
-Pentru nimic. 

Încep să alerg până la locul unde trebuia să ma intalnesc cu Nathan, apoi îl văd. Chiar acum se ridicase să plece. 
e: Nathan! Imi pare rau ca am întârziat. Am fost..
N: Cu Ben. Nu? Ai fost cu el.. 
e: Ce? Cu Ben? Nu. Eu.. 
N: Cara, băiatul ala se bagă mereu între noi doi.
e: Ba nu-i adevărat. 
N: Nu? Atunci de ce relația noastră nu mai funcționează? 
e: În orice caz, nu e Ben. Și Ada. Încearcă să ne despartă iar tu.. Tu nu vezi asta.
N: Nu vad, pentru ca nu e adevărat. 
e: Așa crezi tu. 
N: Da. Așa cred eu.  Ai care este explicația ta? De ce ai întârziat? 
e: Cineva m-a închis în camera de serviciu. 
N: Da. Și te aștepți să te cred? 
e: Da. Pentru ca e adevărat. 
N: Nu. Nu te cred. Știi ceva? Dacă îl preferi pe Ben, atunci ramai cu el. 
e: Ce?  Ce vrei sa spui cu asta? 
N: Vreau sa spun că ma despart de tine.
e: Definitiv? 
N: Nu chiar definitiv. Adică. Luăm o pauză. Una destul de lungă. Până realizezi ce simti cu adevărat pentru mine si ce simti cu adevărat pentru Ben. 

Pleacă din fața mea fără să mai spună ceva, și mă lasă singură, plângând. Cad în genunchi și încep să plâng și mai tare. O persoană încearcă să mă ajute, dar nu cred că am nevoie. 
e: Nu. Lasa-ma în pace. Nu am nevoie de nimeni. 

Imi opresc lacrimile, și mă ridic. Merg pe o bancă din parc și încep să plâng iar.
Nu pot să cred ce s-a întâmplat.
Credeam ca Ada nu V-a reuși să ne despartă, dar a facut-o. Și nu-mi vine să cred ca Nathan nu m-a crezut.
I: Cara?  Ce faci aici? Și de ce plangi? 
e: Ce faci Iben? 
I: Bine. Tocmai am avut o întâlnire cu baiatul pe care il plac. 
e: Mă bucur pentru tine. Măcar una dintre noi are noroc in dragoste. 
I: Cum adică? S-a întâmplat ceva? 
e: Eu și Nathan ne-am despărțit.
I: De ce?
e: A apărut tipa asta Ada. Credeam ca nu-i o amenintare. Credeam ca putem fi prietene. Dar ea ne-a despărțit. 
I: Chiar erați un cuplu reușit. 
e: Eram. Acum nu mai suntem. Dacă ai fi auzit câte lucruri urâte mi-a spus.. 

___________________________

Cam ăsta a fost capitolul de azi

Sper că vă place

Dacă vă place nu uitati sa votați și să adăugați cartea la lecturi citite de voi

Și încă ceva, imi pare rau pentru greșelile gramaticale 😕