Dragoste Nemărginită

Capitolul 22

B: Bine. Hai sa nu vorbim despre asta. 
e: Azi m-am trezit foarte devreme. 
B: Ok.. Și de ce nu ai venit la școală? 
e: Am fost la aeroport.
B: La Nathan?
e: Nu! La.. la. O rudă! Da. O rudă de-a mea. 
B: Nu stii sa minți. Ai fost pentru Nathan, nu? 
e: Da.. Adevărul este ca.. Voiam sa vorbim puțin. Voiam sa nu plece fără să vorbim puțin.
B: Și.. Ați vorbit? 
e: Nu chiar. Nu a vrut să vorbească cu mine. Și când m-am intors acasa nu am avut chef de nimic. 
B: În fine.. Cred că...eu plec.
e: Ok.

După ce pleacă Ben mă mai plimb puțin și plec și eu. 

Peste un an
Cara's pov
Prima zi de liceu după o vacanță lungă. Nu e așa diferit față de celelalte prime zile de liceu. Sau poate ca este. E prima zi din ultimul an de liceu. Pentru început, după ce am intrat în liceu, domnul director ne-a spus câteva cuvinte despre acest an. Cum ca e foarte important pentru viitorul nostru. Ne spune asta în fiecare am așa că nu am fost prea atentă.
După am mai stat câteva ore și am plecat.
Să revenim la prezent. 
Fac câțiva pași după ce ies din curtea școlii iar cineva ma prinde de încheiera.
Ma intorc și îl văd pe Nathan.
A, am uitat sa va spun detaliul ăsta. Nathan s-a întors. L-am evitat toată ziua pentru ca ce aș putea să îi spun după tot ce s-a întâmplat ultima dată când ne-am văzut anul trecut.
e: Ce vrei? 
N: Nu știu. Voiam să vorbim. M-ai evitat toată ziua. De ce? 

Nu îi mai spun nimic și plec.
Cum adică ,,De ce?"
Nu pot să cred ca după tot ce mi-a făcut are curaj sa ma întrebe de ce îl evit.

Nathan's pov
M-am intors din Norvegia pentru ca am realizat ca am facut o greșeală. Mi-am dat seama că încă o plac pe Cara. Dar, nu sunt sigur că ea ma place. M-a evitat toată ziua. Mă rog. Cred ca e vina mea. Dar, oricine greșește. Ar trebui să fie mai înțelegătoare. 

J: Ce s-a întâmplat? 
e: Tu de unde ai apărut Jackson? 
J: Stateam pe banca aia din spatele nostru. Te-am văzut cu Cara. Cum a mers? 
e: Nu prea bine. Ar fi trebuit să îți dai seama. A plecat. De ce ar fi făcut asta dacă ar fi mers bine? Nu vrea să ma vadă. E foarte supărată pe mine. 
J: Nu e de mirare, după ce i-ai spus..
e: Ai venit să ma faci să ma simt mai rău decât ma simt deja?
J: Imi pare rau. Dar nu poti spune că nu am spus ceva adevarat. Adică, i-ai spus că nu vrei sa o mai vezi sau să respiri același aer ca și ea.
e: Am greșit, bine? M-am intors ca să rezolv asta. 
J: Și cum iti merge? 
e: Ai o problemă cu întrebările. Cum pare că-mi merge?
J: Groaznic.

Cara's pov
e: Și apoi m-a întrebat de ce îl tot evit.
M: Și? 
e: Am plecat. Nu mai aveam ce sa ii spun.
M: Ești culmea. În locul tau îi spuneam vreo 2 tipului. Îl puneam la punct exact cum te-a pus el pe tine.
e: Nu ma ajuți. Până la urmă, de ce o fi venit?
M: Poate că încă te place.
e: Ce? Nu. Asta nu e posibil. A plecat din cauza mea. 
M: Și s-a întors tot din cauza ta. Esti prea drăguță. 
e: Mulțumesc, dar eu cred că s-a întors pentru Ada. 
M: Pentru ea?
e: Da. Poate și-a dat seama că ea îl plăcea și s-a întors ca să fie împreună cu ea pentru ca poate și el o place pe ea.  
M: Eu nu prea cred ca el o place. 
e: În fine. Putem să schimbăm subiectul asta? Ma face să ma simt inconfortabil. 
M: Ok. Hai sa vorbim despre ziua ta. 
e: Ce e cu ziua mea? 
M: E peste câteva zile. Nu-mi spune că ai uitat de ziua ta. 
e: Ba da. Am uitat complet. Nu pot să cred ca am putut uita asta. 
M: Împlinești 18 ani.
e: Asta nu am uitat. Multumesc. Dar probabil părinții mei nu au uitat. Sigur au pregătit ei ceva.
m: Pot să intru? 
e: Deja ai intrat deci da.
m: Am pregatit petrecerea de ziua ta. 
e: Ți-am spus eu.
m: Ce? 
e: Chiar despre asta vorbeam. Ei cam uitasem. 
m: O să te muți într-un apartament al tau. Abia astept. 
e: Să scapi de mine? 
m: Nu! Vei fi matură. Ar trebui să îți cauti și un iubit. 
e: Mamă! 
m: În fine, nu contează. Mai trebuie decât să îți inviti prietenii. 
e: Ok, pa. 

Peste cateva zile
Cara's pov
Asta e ziua cea mare. Este ziua mea. Acum nu mai sunt un copil. Am 18 ani. Sunt matură. Astept ziua asta încă din clasa a 10-a. Atunci mi-am dat seama că nu mai vreau sa fiu copil.
După ce ma trezesc și imi fac rutina de dimineață iau micul dejun.
Din toate rochiile și pantofii eu aleg să ma îmbrac și să ma încalț așa: 

Iar părul îl las pe spate pur și simplu. 

Când ajung în locul unde se desfășoară petrecerea totuși e cum ma asteptam eu. Prietenii mei sunt aici. Nimic surprinzător.
Spun asta, până când ochii mei se întâlnesc cu ochii lui Nathan și merg la el. Ce căuta aici? Nu l-am invitat. 
e: Ce cauti aici? 
N: Nu te bucuri să ma vezi? 
e: Nu. Deloc. Nu te-am invitat. De ce ai venit. 
N: Nu e locul potrivit să vorbim. Haine intr-un loc mai retras. 

Ma ia de mână și mergem intr-un loc retras. 
e: Acum. Ce faci aici?
N: La mulți ani. 
e: Multumesc, dar te rog sa imi răspunzi la întrebare.  Ce vrei? 
N: Ai uitat sa ma inviti și.. 
e: Nu am uitat. Nu am vrut să te invit. Asta e cea mai importantă zi din viața mea. Nu vreau sa o distrugi tu.  Te rog pleacă. 
N: Și dacă nu o fac? Ce o să se întâmple? 
e: O să o faci. 
N: Hai sa vorbim. Vreau doar să îți spun că.. 
e: Nu mai spune nimic. Tu nu m-ai lăsat să îți vorbesc la aeroport, nici eu nu te las.

Incerc să plec dar ma prinde de mână, ma împinge în perete și ma saruta. Nu îi răspund la sărut pentru ca nu vad de ce aș face asta. Îl împing, și plec. Ce nesuferit. Cum poate să imi facă așa ceva? Mai ales la ziua mea. Ce nesuferit.