Dragoste Nemărginită

Capitolul 9

Am plecat destul de nervoasă. Cine era fata aia? Şi ce căuta în casa lui Nathan? Nu mai înțeleg nimic. Nathan mă înşeală?
Poate că nu ar trebui să gândesc asta.  E posibil ca fata aia să fie vara lui. Sau sora. Dar nu. Mi-ar fi spus despre ea.

Of. Ce să cred? El nu m-ar înşela. El nu e ca Thomas. Îl voi suna.

C. T.
-Alo?
-Ah. Ăm, scuze. Nathan e încă la duș?
-A, eşti fata de adineauri. Da. Nathan e încă la duş.
-Scuze, dar.., tu cine eşti?
-Eu?
-Da. Tu.
-Sunt Christine, iubita lui Nathan. Tu cine eşti? Vara? Sora?
C. T. Î.

I-am închis în nas. Nu-mi vine să cred. Mă înşeală.

Nathan's pov
Ies din duş şi o văd pe Christine stând pe pat relaxată. Christine e fosta mea iubită. E la mine pentru că nu ştiu de de ce, dar s-a certat cu părinții ei.
C: Deci iubitule. Acum că ai făcut duş. Hai să ne jucăm.
e: Christine, termină. Nu mai suntem împreună. În scurt timp îţi vom găsi un loc unde să stai.
C: Dar eu vreau să stau cu tine.
e: Nu!
C: Bine. Să ştii că te-a sunat cineva.
e: Nu am niciun apel pierdut.
C: Păi..
e: Ai răspuns tu?
C: Păi... da.
e: Cine era?
C: O fată.
e: Madison?
C: De unde să ştiu?
e: Ce i-ai spus?
C: Păi..
e: Christine!
C: Păi a întrebat cine sunt şi..
e: Şi?
C: Şi i-am spus că sunt iubita lui.
e: Cum?! Gata Christine. Ai întrecut măsura. Ieşi afară. Pleacă. Caută-ţi un loc unde să stai.
C: Mă dai afară?
e: Da!

O scot afară apoi o sun pe Madison, dar normal că nu-mi răspunde.

Madison's pov
Merg în parc, mă aşez pe o bacă şi încep să plâng. Cineva îmi pune mâna pe umăr. Tresar apoi îmi ridic privirea şi văd o femeie.
A: Eşti bine?
e: M-ați speriat. Cine sunteți?
A: Nu voiam să te sperii. Pur şi simplu te-am văzut plângând.
e: Da. Sunt bine. Probleme obișnuite ale unei adolescente. Nu înţelegeţi.
A: Cât de bătrână crezi că sunt?
e: Scuze. Nu am vrut să vă jignesc.
A: Nu-i nimic. Doar glumeam. Sunt Alison.
e: Madison.
A: Credeam că dacă ies voi cunoaște orașul dar se pare că am cunoscut o mică adolescentă care suferă din dragoste. Deci? Ce s-a întâmplat?
e: Mă înșela.
A: Atunci este un prost. Cum să înșele o fată aşa frumoasă ca tine?
e: Mulțumesc.  Ăm, sunteți nouă aici?
A: Da. Vreau să-mi caut fata.
e: Ce vreţi să spuneți?
A: Fata mea mi-a fost smulsă din braţe. Voi lua toate orașele la rând până o găsesc.
e: Pare o poveste cam complicată. Sigur nu aţi venit doar în vacanță?

Poate că ea e mama. Neah. Dar dacă ea este? Are același nume cu mama mea. Şi îşi caută fiica. Sunt mari şanse ca ea să fie mama mea.
A: Nu. Nu am venit în vacanţă. Deşi mi-ar prinde bine una. Mersi pentru idee.
e: Eu trebuie să plec.
A: Mă bucur că te-am cunoscut.
Merg la mătuşa mea ca să discut cu ea despre asta.
m: Madison?
e: Da. Eu sunt. Vreau să vorbim.
m: Intră.
e: Nu vreau să crezi că te-am iertat.
m: Bine..
e: Cred că am vorbit cu mama mea.
m: Mama ta..?
e: Da. Ai spus că o cheamă Alison. Şi asta a spus. Şi vrea să-şi găsească fiica. Dacă ea este mama mea?
m: Poate fi o coincidență.
e: Şi dacă nu e?
m: Madison..
e: Îmi voi cunoaște mama. Dar, trebuie să te întâlnești cu ea.
m: De ce?
e: Pentru că doar tu o cunoști. Doar tu ştii cum arată. Fă-o pentru mine.
m: Nu pot.
e: De ce?
m: Nu pot.
e: Bine-atunci. Dă-mi numărul lui Mike. Sau adresa.
m: Pentru ce?
e: E treaba mea.
m: Madison, nu fi încăpățânată.
e: Singura persoană încăpățânată de aici eşti tu.
m: Bine. Îţi dau adresa.

Am mers la adresa respectivă şi am bătut la uşă. Mi-a deschis Mike.
e: Mike, vreau să văd o poză cu mama.
M: De ce?
e: Vreau să o văd.
M: Bine. Intră.
e: Ok. Arată-mi.

S-a dus într-o altă cameră şi a adus o poză. Era chiar ea. Am vorbit cu mama mea.
Nu-mi pot lua ochii de la poză. E chiar mama. Încerc să mă aşez dar picioarele mele cedează.
Mă trezesc într-o cameră de spital.
e: Ce se..
M: Nu te ridica.
e: Ce caut aici?
M: Ai leșinat când ai văzut poza cu mama ta. Poate nu trebuia să ţi-o arăt.
e: Am văzut-o pe mama.
M: Păi normal că ai văzut-o. Ţi-am arătat o poză cu ea.
e: Nu. Am văzut-o. Am vorbit cu ea.
M: Mama ta e aici?
e: Da.
M: Mă bucur.
e: Tu de ce te bucuri? Nu tu eşti de vină pentru că eu am crescut fără ea şi abia acum o văd?
M: Iar povestea asta? Credeam că m-ai iertat.
e: Ei bine te-ai înșelat. Nu te-am iertat nici pe tine şi nici pe Jessica.
M: De ce îi spui aşa?
e: Mi se pare că sună mai bine aşa.
M: Nu te comporta așa.
e: Mă comport cum vreau, bine? Eu plec.
M: Te simți în stare să mergi?
e: Da. Nu am nimic.
M: Bine. Cum spui tu.

Merg acasă unde stau şi mă uit pe fereastră.
Nu-mi vine să cred. Am vorbit cu mama mea. Dar, dacă nu o voi mai întâlni?

*Alison*

___________________________

Sper că vă place capitolul

Nu uitați de vot (este cel mai important 😉)

P. S. Îmi pare rău pentru greșeli

Deci, capitolul ăsta nu a mai întârziat foarte, foarte mult
Ceea ce este important e că e publicat

PWP😘😚💕❤