Legământ din dragoste

Capitolul 5

-Deci... Cum ți se pare?

-Mare.

-Mare?! Cum poți să spui așa ceva! Uite ce mic și drăgălaș e!

   Jane îi aruncă o privire ironică soțului ei care o privea la rândul lui, cu cea mai inocentă privire pe care o avea.

-Haide, pune mâna pe el. Nu mușcă.

-Așa îmi spui în fiecare seară.

-Și în fiecare seară am avut dreptate. Nu-i așa?

   Jane pufni și se uită urât la puținii privitori care asistau la discuție și se amuzau pe seama ei și a lui Douglas.

-Doar nu ți-e frică, nu?

-De el? Cred că glumești.

-Atunci ce mai aștepți? El sigur îți așteaptă mângâierea.

   Jane privi neîncrezătoare câinele care stătea cuminte în fața ei și o privea rugător. Când soțul ei o chemase în curtea castelului spunându-i că vrea să-i arate darul pe care i l-a adus, Jane nu se așteptase la un câine.

-De ce eziți? Vrei să-l mângâi eu primul ca să vezi că micuțul ăsta e inofensiv?

   Douglas s-a aplecat spre câine înainte de a-și termina întrebarea și a început să-l smotocească viguros. Câinele care până atunci a stat cuminte, fericit de atenția primită, a început să latre și să scuture puternic din coadă.

-Vezi? E o mică drăgălășenie. Nu așa vedeți voi femeile toate chestiile mici și neajutorate? Haide iubito! Mă așteptam la mai mult entuziasm de la tine.

   Jane a pufnit. Avea să fie entuziasmată când potaia va crește și va începe să facă o grămadă de probleme.

   Acum era mic într-adevăr. Dar avea să crească. Cam vreo 80 de centimetrii. Și va cântării puțin peste jumătatea înălțimii. Până la urmă făcea parte din rasa Deerhound. Și era urât foc. Mic, cu picioare prea mari pentru corpul lui și cu blana aspră de un gri mohorât, câinele nu o impresiona cu nimic pe Jane. Dar nu accea era problema. Problema era că nu știa ce să facă cu el. Un câine necesita îngrijire și atenție. Iar câinele adus de soțul ei, necesita și supraveghere.

-Chiar nu îți place deloc?

   Jane și-a mutat privirea de la câine și s-a încruntat la soțul ei. Bărbatul o privea în același mod ca și potaia. Cu ochii mari și rugători. Neavând de ales s-a aplecat și a început să mângâie câinele ținut de soțul ei.

   Douglas i-a dat dumul la câine și s-a ridicat.

   Cum s-a văzut eliberat, câinele a și început să latre și că sară pe rochia ei, ligându-i mâinile de fiecare dată când încerca să-l mângâie.

-Vezi? Știam eu că o să-ți placă!

   De parcă avea de ales. Nu era ca și cum ar fi putut să alunge potaia. Oricât de urâtă ar fi fost ea. Și dacă ar fi fost să spună adevărul, atunci ar fi trebuit să recunoască să indiferent de cum arăta și cât urma să crească, Jane începea să-l placă.

-Dacă face mizerie în castel, tu cureți!

-Nu o să facă. E băiat cuminte, o să vezi.

-Prea bine. Și încă un lucru. Sub nicio formă nu va intra în dormitorul nostru!

-Desigur. Nici nu mă gândeam la așa ceva.