Crazy Stupid Love

#5

Emma pov.
Drumul cu mașina a fost scurt și tăcut, doar muzica de la radio și uneori indicațiile mele auzindu-se. În balconul din lemn din fața casei sale, David statea pe balansoarul cu bări metalice argintii și pânza albastră pe care te puteai așeza. Părea absorbit de cartea sa așa că nu m-a observat îndreptându-mă spre el. M-am așezat în dreapta sa.
-Ce e cu tine așa dimineață în prima zi de vacanță?
Acum privirea sa era pe mine, iar eu nu știam cum să îi spun. Cum să îi spun că toate planurile de vara asta sunt amânate, mă durea sufletul să îi spun că plec toată vara în L.A., să îi spun că plec în seara respectivă.
-Voiam să te văd și să discutăm.
A zâmbit cald și a dat din cap semn că puteam continua.
-David, crede-ma aseară am aflat și eu, nu știu cum să iți spun.
-Pleci cu ei? spune dând din cap spre mașina în care îl puteam vedea pe Ross stând pe telefon.
-De unde ști?Stai...știai și tu?
Simteam cum furia îmi curge prin vene, cum putea să îmi ascundă așa ceva, cum putea face asta?!
-Nu, doar că totul a fost atât de previzibil. Musafiri, masină uriașă, tipul de la ușă, tipul care te urmărește oriunde de când au ajuns, acum ești aici spunând că trebuie să trebuie să discutăm la o ora 8 dimineața, întrebarea nu e dacă sunt supărat, pentru că nu sunt, întrebarea e cât timp și unde?
Mereu l-am admirat pentru istețimea sa, iar relaxarea cu care trata orice situație era de invidiat.
-În seara asta avem zbor spre L.A. Mi-ar plăcea să rămân, dar mama vrea să cunosc oameni și să mă distrez.
-Așteaptă aici.
S-a ridicat și a intrat în casă.
Ross care privea momentul, m-a întrebat prin semne dacă totul e ok, iar eu i-am răspuns cu un semn din cap afirmativ. Mi-a aruncat un zâmbet slab înainte ca David să se întoarcă.
Avea în mână un pachet într-o hârtie maronie și legat cu o fundă roșie drăguță.
-Dacă tot nu o să fi aici de ziua ta peste 2 săptămâni măcar îți pot da cadoul acum și te rog să îl desfaci de ziua ta, nu mai devreme, clar?!A spus dupa care a afisat un zâmbeg ștrengar.
Am zâmbit și eu după care l-am îmbrățișat strâns.
-Acum du-te, presupun că ai de făcut bagaje și în plus se plictisește blondul din mașină.
Mi-am întors privirea spre Ross care se uita în gol spre șosea. Parea căzut pe gânduri sau mai bine zis plictisit, iar un sentiment de vinovăție că îl fac să aștepte atât de mult m-a curpins, cu toate că el s-a oferit să mă aducă.
M-am ridicat cu privirea acum pe David, l-am îmbrățișat.
-Dacă nu te distrezi, atunci chiar o să fiu supărat pe tine.
Am râs scurt după care l-am privit prin ramele ochelarilor, în ochii săi verzi din care putea descifra tristete, dar mai ales compasiune și iubire, acel gen de iubire frățească pe care nu mulți o înțeleg, acel gen de prietenie care nu se termină niciodată, cel în care simți că poți avea încredere în cineva indiferent de situație. Asta simțeam eu pentru David, o prietenie mai specială,la fel și pentru Violet.
L-am mai îmbrățișat o dată și m-am întors spre micuța alee ce ducea spre mașina lui Ross.
O dată ce am intrat i-am spus că putem pleca după care i-am aruncat o ultimă privire lui David și i-am făcut cu mâna.
-Iar acum mergem la Violet?îl aud pe Ross în stânga mea.
-Nu, am nevoie de ea pentru a alege hainele pentru L.A. așa o să vină ea la mine.
-Ce e în cutie?spune privind cadoul pentru câteva secunde.
-Nu știu, e un cadou pentru ziua mea, dar nu am voie să îl deschid până la aniversarea mea. Ma jucam cu funda roșie în timp ce vorbeam.
-Abea aștept să îl vezi pe al meu. a spus și a zâmbit larg.
-Ști pe ce dată m-am născut?eram surprinsa, îl cunoșteam doar de o zi, iar el stia data mea de nastere.
-Riker și Jonas sunt prieteni buni, în fiecare an de ziua ta Jonas îl suna pe Riker să-l întrebe ce să-ți cumpere, majoritatea cadourilor tale de la Jonas fiind alese de unul dintre noi. Deci da, știu când e ziua ta.
Am rămas surprinsă, dar și puțin confuză. Oamenii cu care urmează să stau toată vara mă cunosc, dar eu nici nu știam că există până ieri, mă simțeam ușor jenată de situație.
Ca să trecem peste momentul de mai devreme am decis să o sun pe Violet.

Conv. telefonică.
V:-Te simți ok?
E:-Da,de ce?!
V:E opt dimineața și tu mă suni, tu în timpul liber nici nu vrei să auzi de trezit la ora asta, deci, e totul ok?!
E:Violet, am nevoie să vii pe la mine. Trebuie să fac bagaje.
V:Pleci?Unde? Când?Cât?
E:Îți explic când ajungi. -mi-am lasat capul pe geam privind traficul extrem de enervant.
V:O să fiu la tine cât de curând.
E:Te aștept.

Conv. telefonică încheiată.

-Dacă vrei, te pot ajuta și eu la bagaje sau dacă te simți incomod te poate ajuta Rydel.
-Mersi, dar cred că ne descurcăm.
În drum spre casă, am trecut pe lângă un parc pentru copii, un parc simplu cu topogane, leagăne și nisip, lângă fiind un stand cu închețată.
-Oprește!Ross, te rog oprește.
A oprit brusc pe dreapta și s-a uitat speriat la mine.
-Ce s-a întâmplat?
-Vreau închețată.
I-a picat fața, probabil s-a gândit la ce era mai rău.
-Pfffffff, bine.
Ne-am dat jos din mașină și ne-am îndreptat spre parc. Eu mi-am luat un cornet cu înghețată de kiwi și fructe de pădure, iar Ross de pepene galben și ciocolată. M-am așezat pe unul dintre leagăne, Ross așezându-se pe cel din dreapta mea.
-Ști, dacă voiai înghețată, trebuia să spui, nu era nevoie să îmi provoci un atac de panică.
Am râs la fraza spusă de Ross,părea serios, dar într-un mod haios. Mi-a zâmbit. Avea un zâmbet frumos, un zâmbet sincer, apreciez asta la un om.
Am fost scoasă din gânduri de leagănul care a început să se miște. Nici nu observasem că blondul s-a ridicat și acum mă împingea cu o mână, iar cu cealaltă mânca înghețată.
Un bliț m-a orpit, iar pentru o secundă, m-am panicat, dar mâna lui Ross pe umărul meu, pot spune că m-a calmat. Erau 2 fete, care după poza făcută, au fugit.
-Nu ar trebui să facem ceva?
-Nu.-acum era serios-e doar o poză și nu mă deranjează să apar cu tine pe internet, suntem prieteni și nu îmi ascund prietenii de fani.
Nu m-am putut abține să nu zâmbesc, era chiar drăguț ce a spus, mă bucur că suntem prieteni, pare o persoană sociabilă și distractivă.

După ce am terminat înghețata ne-am îndreptat spre casă.

Va urma...