Street 192 | Seokjin Fan fiction |

III

Pasesc afara din cladirea companiei, o stare de oboseala acaparandu-ma. Incep sa merg in jos pe strada in ciuda zecilor de taxiuri care asteapta sa fie folosite de catre cineva. Oricine. Desi nu ma simt in stare de nimic, vremea de afara este mult prea minunata pentru a merge cu un taxi acasa. In momentul in care dau coltul spre strada principala 192, telefonul incepe sa imi vibreze in buzunarul din fata a pantalonilor, anuntandu-ma ca sunt apelata. Cu greu imi scot teledonul din buzunarul stramt, incercand sa deslusesc numarul necunoscut. Dupa cateva secunde oftez, apasand pe iconita in forma de receptor.

" N-am timp de glume." raspund taios fara ca macar sa astept persoana de la celalat capat sa se prezinte.

" Oh. Imi pare rau. Te deranjez?" vocea cunoscuta a lui Hoseok ma intampina, facand ca un nod imens sa mi se formeze in gat.

" Hoseok! Nu. Imi pare rau. Nu stiam ca tu esti." rad in timp ce intru pe terasa cafenelei, asezandu-ma pe scaun la masa mea favorita.

" Hah. Nu e nici o problema. Ce faci?" ma intreaba, vocea lui blanda facandu-ma sa zambesc instant.

" Acum am scapat de la munca si m-am oprit la o cafenea." il informez, intre timp o chelnerita oprindu-se langa mine cu un carnetel in mana. Ii soptesc numele unei cafele pe care o comand de fiecare data cand vin aici de la munca, aceasta dand afirmativ din cap.

" Interesant." rade cuvantul, mintea mea fugind la seara acea in club. La miscarile noastre sincronizate. La mainile lui care imi cuprindeau talia micuta. La tot.

" Foarte. Pot sa te intreb de unde ai numarul meu de telefon?" il intreb, nodul care se formase in gatul meu acum cateva minute evaporandu-se.

" Oh. Pai... Yoongi avea telefonul deschis si..." Hoseok incearca sa isi continue explicatile insa pur si simplu se opreste.

" Ah. Inteleg." chicotesc fara sa vreau, in momentul urmator chelnerita asezandu-mi ceasca de cafea in fata, afisandu-mi un zambet cald. Ii intorc gestul, dupa care imi pun o lingurita de zahar in ea, incepand sa amestec. " Mai sunat cu un scop?" ii adresez inca o intrebare, sorbind usor din ceasca.

" Da. Pai voiam sa te intreb ce faci sambata seara." Hoseok ma ia prin suprindere, tensiunea din vocea lui facandu-ma sa rad pentru mine.

" Nu stiu. Depinde." incerc sa il tachinez, intre timp lasand ceasca inapoi pe masa.

" Depinde de?" ma intreaba cu o voce destul de confuza.

" Depinde de ce ma intrebi." chicotesc, intre timp lasandu-mi ghiozdanul pe jos. In mometnul urmator observ o silueta inatla cum se aseaza pe scaunul de langa mine, facandu-ma sa imi ridic privirea din ceasca. Jin ma intampina cu un zambet imens, parul sau ciufulit acoperindu-i putin ochii adanci. Acesta imi face cu mana, expresia lui devenind una foarte dragalasa. Ii zambesc la randul meu, facandu-i semn cu mana sa astepte putin.

" Doream sa te chem la o primbare, pe undeva. Sau o cafea." tensiunea ii revine in voce, dupa ce acesta rosteste intrebarile simt cum stomacul incepe sa imi cada in gol.

" Umm. Sigur. De ce nu?" ii accept invitatia, la celalalt capat auzind cum acesta ofteaza usurat.

" Bine atunci. Sambata. Am sa iti trimit detalile." rade victorios, chipul sau vesel traversandu-mi mintea.

" Bine. Atunci ne vedem sambata." confirm, privindu-l pe Jin cum amesteca in cana lui imensa plina pana in gat cu ciocolata calda.

" Sigur. Pa." ma saluta, bucuria din vocea lui fiind mult prea evidenta.

" Pa." il salut inapoi, dupa care inchei apelul, bagandu-mi telefonul in buzunarul din spate a pantalonilor.

" Deci... sambata huh?" Jin porneste conversatia insa cu un subiect destul de intim. Expresia acestuia a ramas la fel de vesela, pometii lui pur si simplu facand ca inima mea sa se topeasca.