Street 192 | Seokjin Fan fiction |

IV

Aștept în fața blocului în care locuiesc, între timp o adiere blândă plimbându-mi părul în mii de direcții.  Ultimele două zile au fost destul de ciudate. Jin nu si-a mai făcut apariția la cafenea si nici Haneul. Orele petrecute la muncă au început să fie din ce in ce mai plictisitoare. Nimic nu se mai afla la locul lui. Și nici eu. Încep să simt lipsa părinților mei care, deși nu locuiesc departe, niciodată nu au timp pentru mine. Mereu am fost neglijată de ei. Mama mea, după divorț, nu a mai fost cine era. Tot ce făcea era să stea în casă tolanită pe canapea si să privească în gol spre televizor. A fost cea mai norocoasă femeie din lume când la întâlnit pe Hwan care pur si simplu ia întors lumea pe dos. Acesta se ruga de mama sa iasa din casa, încercând să o ducă în cat mai multe locuri exotice pentru a o înveseli. Desigur, doar pe ea. Eu mereu rămâneam la bunica mea, care nici ea nu mă prea băga în seama. Mereu am fost pe cont propriu. Mereu.

Îmi îndepărtez gândurile triste când îl văd pe Hoseok în depărtare, îndreptându-se spre mine. Acesta îmi zâmbește când mă observă iar eu îi întorc gestul.

" Bună." Hoseok mă salută infășurandu-și brațele în jurul meu. Îi răspund, însă strânsoarea mea nu e la fel de puternică precum a lui.

" Bună." chicotesc când simt că nu mai am aer. Acesta, parcă citindu-mi gândurile, îmi dă drumul, zâmbetul său contagios inveselindu-mă instant.

" Deci. Mergem?" râde, oferindu-mi brațul său. Deși mi se pare puțin ciudat gestul, până la urmă îl accept. În zilele anterioare am reușit să mai vorbim cate ceva iar într-un final ne-am decis să mergem la o ciocolată caldă pe strada 192 in jurul orei opt seara. Drumul până acolo durează în jur de zece minute, zece minute în care râdem de Yoongi. Bine, nu chair râdem pentru ca amândurora ne este puțin cam frica de el, dar somnul său adânc este prea comic. Într-un final ajungem pe terasa cafenelei, lumina difuză făcând ca întregul local să pară cel mai romantic loc din lume. În loc să ne așezăm la masa unde stau eu deobicei ne hotărâm să stăm la colțarul din cel mai îndepărtat și mai puțin vizibil loc de pe terasa. Calmează-te Y/N. Să nu faci vreo prostie.

" Deci. Cum ai ajuns să te împrietenești cu Yoongi?" îl întreb chiar în momentul în care chelnerița ajunge cu cele două cești pline de ciocolată caldă pe care le-am comandat nu de foarte mult timp.

" Suntem prieteni de foarte mult timp. Ne-am cunoscut când eu și cu grupul meu în care dansez am avut un mic spectacol într-un loc mai underground să spun așa." Hoseok începe să povestească, zâmbetul său cald rămânând pe chipul lui pe tot parcursul acesteia. Subiectele de conversatie nu încetează să apară, mereu Hoseok glumind pe parcursul acestora. Rasetele noastre puternice ajung să inunde tot localul, privirile întorcându-se cu dezgust spre noi însă nu ne prea interesează. Întâlnirea chiar decurge bine, fiind nevoiți să comandam o a doua tură de ciocolată caldă. De la dans, ajungem la cantat, acesta aratandu-mi talentul sau muzical si pot spune cu adevarat ca se pricepe. Incepem sa randem cand acesta incearca sa atinga o nota prea complicata pentru el, esuand total. Dupa ce ne impartasim preferintele muzicale, conversatia ajunge intr-un punct destul de delicat pentru mine si anume familia. Ne impartasim locul unde ne-am nascut dar nu ramane surprins cand ii spun ca nu sunt cu adevarat coreanca deoarece se poate vedea pe fizionomia mea. O ora intreaga trece, mutrele lui Hoseok tinand atmosfera cat mai destinsa. Rasetele si zambetele sale calde ma fac sa-mi doresc sa il cunosc cat mai bine. Pot spune cu adevarat ca intalnirea decurge foarte bine. Chiar prea bine.

" Salut!" un strigat puternic se aude din fata noastra, cand imi ridic privirea raman surprinsa. De ce a trebuit sa cobesti Y/N? De ce? Jin se afla in fata noatra purtand o tinuta destul de la moda. Ochelarii inutili lipsesc de data aceasta, ochii lui iesind si mai tare in evidenta. Acei ochi. Ii arunc o privire lui Hoseok care este socat, prezenta strainului deranjandu-l. De ce? De ce acum Jin? " Pot sa ma alatur?" Jin ne intraba, fara sa astepte un raspuns asezandu-se pe coltar, chiar langa mine. Hoseok ramane surprins, incercand sa rosteasca orice, însă din gura lui nu iese nimic. Jin ne zambeste amandurora, sentimentul de stanjeneala ridicandu-se in aer. Oricine ar putea sa il simta, orice straini. " Sper ca nu va deranjez." Jin rade, cu siguranță simțind că este în plus, însă nu îl interesează. Știe bine ce face. Știe că în seara aceasta aveam o întâlnire cu Hoseok însă cu siguranță nu știa că vom fii aici. Ai ghicit? Dacă ai ghicit ești destul de bun.

Cei doi băieți încep să vorbească fără nici o grija, făcându-mă să mă simt în plus, nu pe Jin. Aceștia încep să discute despre anumite lucruri pe care eu nu le înțeleg, plus că nu mă regăsesc în ele. Lucruri de băieți. Îl observ cu coada ochiului pe Hoseok care se întoarce spre mine, pregătindu-se să îmi vorbeasca, însă gura lui se închide instant când telefonul său începe să sune.

" Scuzati-ma." Hoseok spune, ridicandu-se de la masa si ieșind de pe teransa, intre timp vorbind la telefon.

" Ce ti se pare ca faci?" îl întreb pe Jin întorcându-mă spre el, expresia lui caldă dispărând în același timp cu zâmbetul sau adorabil. Adorabil? La ce naiba te gandesti Y/N?

" Nu îmi place de tipul ăla." vocea lui Jin devine una întunecată, un fior începând sa se plimbe pe coaloana mea vertebrală. Poftim?

" Așa și? Nu ție trebuie sa îți placă ci mie." pur si simplu emotiile mele dau pe afara, un sentiment de furie lovindu-mă din plin. Cine te crezi de îmi stirici mie întâlnirile doar pentru că ție nu îți place de acel tip?

" Uite. Te-a lăsat singură." Jin spune, aratand cu degetul spre Hoseok care se îndepărtează de cafenea. Ce naiba? Îmi întorc privirea spre Jin, expresia lui părând satisfăcută. Ce ai facut Jin?

" Sunt sigură că nu a plecat." raspund tăios, făcându-l pe Jin să chicotească.

" Vrei să verificăm?" rade întrebarea retorică, însă eu nu îl cred. Nu cred că Hoseok ar pleca pur si simplu așa. Este o fire prea prietenoasa. Sau dacă chiar trebuia sa plece cu siguranță m-ar anunța înainte. " Haide." râde apucându-mi încheietura destul de strâns, încercând să mă ridice. Ripostez, scuturându-mi încheietura din strânsoarea lui.

" Nu vreau." îi răspund în șoaptă ca un copilaș mic. Oftez cand Jin se așează înapoi lângă mine. " Ce ai facut Jin?" îl întreb cât de serioasă pot, amintindu-mi cât de bine mă simteam cu Hoseok până să apară acesta.

" Ce sa fac?" mă întreabă amuzat, sorbind zgomotos din cana lui Hoseok. Ai facut tu ceva Jin. Simt asta. Chiar când mă pregătesc să îl acuz, Hoseok se așează lângă mine, între timp scoțând niste bani si așezându-i pe masa.

" Îmi pare rău Y/N dar trebuie să plec." expresia lui tristă făcând inima să mi se încleșteze. Hoseok se apleacă sarutându-mă ușor pe obraz. "  Mi-a parut bine." acesta dă mâna cu Jin după care pleacă, lăsându-mă singură cu Jin.

" Ți-am spus eu că te-a lăsat singură." Jin zâmbește trist lăsând în dezgust cana lui Hoseok înapoi pe masă.

A/N:

Hey. Îmi pare rău că nu am mai postat însă am fost ocupată cu simularile si in plus am fost plecată. Am postat o carte cu Jungkook si am fost preocupată în totalitate cu ea. Vă mulțumesc din suflet pentru cele 200 de lecturi. ♡