Street 192 | Seokjin Fan fiction |

VI

" Ai facut ce?" Yoongi strigă direct în fața mea, facandu-ma sa tresar pentru o secunda. Dupa ce am ajuns acasa, Yoongi a aparut la usa mea cu o sticla de bere in mana si cu parul ciufulit si ud din cauza ploii abundente. L-am lasat sa intre cu o singura conditie. Sa nu imi vomite pe canapea ca data trecuta.

A inceput sa imi povesteasca cum a inceput sa bea cu Hoseok impreuna intr-un bar de pe strada unde locuieste el. Au baut ce au baut, iar dupa ce au băut o eternitate, dar din ce am deslusit eu fiind doar 2 ore, aceastia au ajuns sa cada de pe scaune. Hoseok pana la urma a ramas la Yoongi acasa însă acesta a insinstat sa vină sa vada dacă sunt bine, văzând apelul la care nu mi-a raspuns.

" Îmi pare rău. Nu știam ce să fac. Dacă a fost atât de drăguț încât să vină după mine în ploaie mai ales după ce ne-am întâlnit doar de cateva ori m-am gandit că merită o șansă. Nu cred ca e chiar atât de rău..." ultima propozitie o soptesc insa, fara să fi vrut eu, aceasta ajunge la urechile lui Yoongi. Acesta isi ridica privirea, patrunzand-o pe a mea, facandu-ma sa simt parca sufletul imi paraseste trupul.

" Habar nu ai in ce te-ai bagat. A trebuit sa fi tu desteapta si draguta ca introtdeauna si sa accepti sa iesi cu el la o intalnire." Yoongi ma tachineaza in sensul rau al cuvantului. Ignor faptul ca acesta ma facut draguta dar cu siguranta a facut-o fara vreun sens serios. " Esti idioata? O sa se intoarca la tarfa aia si pe tine o sa te lase cu lacrimi in ochi si inima franta. Crede-ma. Stiu mai bine decât tine. O fetiscana care abia a dat de gustul baietilor." Yoongi continua sa ma insulte, facandu-ma aproape sa dau in lacrimi. Acesta observa cum ochii mi s-au umezit, pufnind de-ndata ce clipesc, intinzand umezeala pe toata dimensiunea acestora. Yoongi isi aduce mana pe obrazul meu, pregatindu-se sa stearga lacrimile care aveau sa cada incurand.

Nu. N-am sa iti dau satisfactia de data asta. Nu ca si miile de dati cand mi-ai sters lacrimile. Insa exista o singura deosebire de acele dati si aceasta. Atunci nu plangeam din cauza TA. Chiar eram entuziasmata de aceasta intalnire cu Jin, insa din cauza lui Yoongi nici macar nu mai vreau sa ies din casa sau sa dau vreodata ochii cu acesta,( referindu-ma la Jin ).

Imi trag fata departe de mana fierbinte a acestuia, abia atunci lansandu-mi lacrimile sa cada. Acesta incearca sa se apropie insa il opresc cu o privire ucigatoare. Mana acestuia ramane suspendata in aerul tensionat care a inundat camera chiar secunda trecuta.

" Ce e?" Yoongi ma intreaba facand pasi spre mine in timp ce eu ma indepartez de el in sufrageria imensa, incercand sa evit canapeaua mare din piele bej.

" Dupa ce ca mereu imi spui sa imi gasesc pe cineva si sa nu ma mai bazez mereu pe tine pentru ca ai si tu viata ta si nu o sa imi poti raspunde mereu la telefon, tot nu iti convine cand ies cu cineva. Am iesit cu Hoseok si nu ai spus nimic. De ce nu pot sa ies cu cineva pe care eu am ales?" imi pastrez tonul cat de calm posibil, desi situatia mi-ar permite sa il ridic cat de sus mi-as dori. Yoongi ma priveste cu o expresie socata, insa nu sunt sigura din cauza a ce. Din cauza ca am reusit sa imi pastrez calmul si sa nu imi plang fiecare strop pe apa care exista in corpul meu sau faptul ca am reusit si eu o data in viata mea sa ma ridic in fata cuiva, si mai ales in fata lui. " Stii sa vorbesti cu o fata, nu gluma." ii arunc vorbele direct in fata, lacrimile care mi se formasera in ochi fara sa cada, evaporandu-se in aerul rece din casa.

" Stiu ca o sa te raneasca. Asta e tot. Si asta e ultimul lucru pe care mi-l doresc, sa fi ranita si sa suferi." Yoongi sopteste indurerat in timp ce se apropie usor de mine, de data asta fara ca eu sa ma indepartez de el. Yoongi ma cuprinde in brațele lui, strangandu-mă atât de tare încât aerul din plămânii mei evadează fără să depund vreun efort. Imi las capul pe umărul lui, încercând să îmi abțin sentimentele din a ieșii la suprafață.

" Nu te înțeleg. " șoptesc, vorbele mele făcându-l pe Yoongi să imi dea drumul, însă mâinile sale nu îmi părăsesc brațele.

" Adică?" Yoongi ma întreba nedumerit, în timp ce ma priveste cu intensitate in ochi.