Love Of A Werewolf

7

      M-am trezit. Eram singură în cameră,și am decis să cobor. 

      Ajung jos, și îi văd pe Edena și Lucifer gesticulând și țipând unul la altul. Mă apropii de ei atunci când îl văd pe Lucifer ridicând mâna la ea pentru a o lovi, îl apuc de mână iar acesta se întoarce și se uită urât la mine după care se  îndreaptă spre mine amenințător, făcându-mă să dau  câțiva pași înapoi. Ajunge lângă mine și....

      -- Iubito, trezește-te. Îl aud pe Malakai cum urlă în urechile mele și simt cum două brațe puternice mă scutură. Deschide ochii!

Îmi deschid ochii și văd un Malakai panicat și foarte speriat.

-- Ce se întâmplă? Îl întreb eu scărpinându-mă la ochi.

-- Ai început să tremuri și m-ai speriat. Îmi spune acesta  și mă îmbrățișează strâns.
  Îl împing de pe mine, rupând  îmbrățișarea și îi spun.

-- Am avut un coșmar. Spun eu în timp ce mă ridic pe marginea patului, uitându-mă în gol.

-- Același coșmar? Mă întreabă Malakai și se pune lângă mine, cu o mână pe spatele meu.
 
  Dau din cap afirmativ, iar acesta oftează și mă îmbrățișează.

-- Au trecut deja 3 săptămâni de la incidentul ăla stupid, iar eu nu pot să scap de acest coșmar. Îi spun și simt cum o lacrimă se prelinge pe obrazul meu stâng.

-- Nu plânge. O să fie bine. Spune acesta și îmi dă un sărut pe frunte, ștergând lacrima cu degetul lui mare. Știi bine că nu imi place să te văd plângând.

  Pe față îmi apare un mic zâmbet, iar Malakai se uită la mine cu dorință.

-- Azi m-am gândit să merg la cumpărături cu Aria. Îi spun eu în timp ce acesta mă ridică de pe pat și mă așeză în poala lui, sărutându-mă cu pasiune pe locul unde ar fi trebuit să fie marcajul.

-- De ce nu stăm azi doar noi doi? Mă întreabă continuând să depună săruturi umede pe gâtul meu, iar eu imi împletesc degetele prin părul lui mătăsos.

-- Aș cam avea nevoie de haine noi. Celelalte s-au demodat.

-- Bine, fie. Poți merge, dar să nu stai prea mult. Spune și se uită în ochii mei. Știi că nu pot sta fără tine.

-- O să dureze 3-4 ore. O să te descurci tu. Îi spun și mă ridic din poala lui.

-- Ce o să faceți atât? Mă întreabă venind după mine. Doar nu cumpărați toate hainele din magazine.

  Mă pufnește un râs isteric.

-- Nu plec in China. Îi spun eu. Mă duc la mall să îmi cumpăr haine. Calmează-te.

  Știam că vârcolacii sunt posesivi, mai ales masculii, dar nu credeam că în halul ăsta.

  Îl dau afară din cameră pe scumpul Malakai, și mă duc repede să fac un duș.
  După ce ies din duș îmi aleg niște haine, îmi prind părul într-un coc dezordonat și cobor scările.

-- La mulți ...

Nici nu apucă să termine propoziția și deja am ajuns la ea punâmdu-mi o mână la gură.

-- Aria, nu spune cuvintele alea. Îi spun eu.

-- Ce să nu spun? Șoptește ea.

-- Nu îmi spune la mulți ani.

-- Dar... nu e ziua ta? Mă întreabă ea confuză.

-- Ba da e, dar nu vreau să fie mare tam-tam din cauza asta.