O poveste complicata

. Eu ma numesc Tara si am 18 ani . M-am nascut in Coreea dar am copilarit in Romania ,unde tatal si mama mea si-au gasit un loc stabil de lucru din care sa ne poata intretina. La inceput le-a fost foarte greu dar cu timpul si-au deschis propria afacere care cu trecerea timpului s-a dezvoltat din ce in ce mai mult . de cand parintii mei sunt mult prea ocupati cu serviciul eu raman mereu acasa singura sau in compania menajerei . Tatal meu este foarte strict in cea ce priveste plecatul de acasa ,plimbarile noaptea ,iubitii , etc. Iar daca ii cer mamei sa vorbeasca cu mine imi spune mereu ca este ocupata . Ea nu intelege ca eu nu am vrut niciodata banii si ca am nevoie de ei langa mine . Tata mi-a interzis sa am un iubit , am 18 ani dar sunt tinuta captiva intr-un lux pe care nu il doresc . Bunicii mei locuiesc in Coreea de Sud, parintii din partea mamei sunt oameni saraci si modesti dintr-un sat mic iar parintii din partea tatei sunt niste oameni foarte bogati si instariti , bunicul din partea tatei este Directorul S.M.Entertainment , bunica il ajuta . sa fiu sincera mereu m-am simtit mai confortabil in vacanta la bunicii din partea mamei , dar nu ii puteam evita nici pe cei din partea tatei . Mai sunt 3 zile si incepe vacanta de vara ,cum mama si tata vara asta au probleme cu serviciul ,eu o sa plec la bunici in Coreea.Abia astept sa ii revad si sa ii strang in brate. Bagajele stau facute de 1 saptamana. Rezultatele de la scoala fiind destul de bune , media anuala fiind 8.70 parintii sunt mandrii de mine .La scoala sunt considerata fitoasa si nesuferita doar pentru ca parintii mei sunt bogati iar toata "reputatia "mea se datoreaza lor. De mica am fost ,,târâtă''la toate intalnirile lor de afaceri .Cand vine vorba de prieteni ,adevarul este ca nici eu nu mai stiu cine imi este prieten si cine se preface .In utimul timp am fost "tradata "de personae care le consideram prieteni. Toata lumea se inghesuie sa stea cu mine in banca sau la cantina liceului. Zilele trec foarte repede , a 2 zi aveam zborul . Mi-am luat" la revedere "de la mama si tata si m-am urcat in masina.Ajunsa la aeroport ,ma astez pe un scaun pentru ca ajunsesem destul de devreme . Ma simteam singura ..parca nimic nu mai avea farmec , privesc la 2 persoane care se imbratiseaza strans inainte de plecare, eu eram singura ...  Brusc,gandurile mele au fost intrerupte , primesc un mesaj "heiiii ,de ce stai trista pe scaunul ala si nu ma imbratisezi?'' ,cand ma uit in spate era prietenul meu din copilarie, Andrei este singurul baiat care a primit acordul mamei si al tatalui meu sa imi fie alaturi ,avand in vedere ca tatal sau colaboreaza cu tatal meu , a fost de acord ca eu sa vorbesc cu el ,mi-a fost alaturi mereu ,ma pot baza pe el si nu m-a dezamagit niciodata.