Dear Harry (Harry Styles FanFiction)

Capitolul 7

Draga Harry,

E dimineata. Mai exact, ora 6:10. In mai putin de jumatate de ora ar trebui sa ma trezesc. Am un plan de a o convinge pe mama sa stau acasa si azi.

Stiu ca ar trebui sa ma duc la scoala in ciuda a tot ceea ce cred despre viitorul meu. In ciuda faptului ca stiu ca voi muri nevinovata si fara permisiunea mea cat de curand. Stiu, si sunt constienta. Dar aveam o parere diferita despre scoala acum ceva timp.

Imi aduc aminte ca nu ma puteam numi o tocilara, dar imi placea sa fiu buna la toate si sa iau note mari. Visam sa termin si liceul cu brio si sa merg la o facultate unde sa imi fac un viitor frumos si sa imi urmez visele. Speram sa ajung cineva in viata asta mizerabila, speram ca inainte sa mor, sa fac ceva maret, ceva ce peste ani sa nu fie uitat. Eu nu vreau sa fiu uitata.

Adica ce rost ar avea viata pe care am trait-o dupa moartea noastra? Sa fim uitati, chiar asa usor? Mi s-a mai spus, familia nu te va uita, cei ce te iubesc nu te vor uita niciodata.

Tu ma vei uita, Harry?

In orice caz, eu nu ma refer la familie, la prieteni. Ma refer la toti oamenii. Nu e ciudat cand urci intr-un autobuz si vezi atatea fete, atatea chipuri, atatia oameni si totusi nu iti vei mai readuce aminte de ei niciodata?

Nu e ciudat ca treci pe langa atatia oameni dar peste cateva minute nu iti mai aduci aminte trasaturile lor?

Harry, mi se pare nedrept. Uitarea mi se pare nedrepta. Uitarea e un fel de ignoranta, intr-un alt mod. Si mie nu imi place sa fiu o persoana ignoranta.

Ideea e ca sunt doar o fata. Harry, sunt doar o simpla fata, intr-un oras mic, cu vise mari, asteptari mari dar sanse foarte mici. Astept in fiecare zi sa ma vindec si sa fiu din nou aceeasi persoana care eram o data, dar sansele sunt extrem de mici, neexistente. Sunt o simpla fata si in felul asta universul nu ma va observa cat sa nu fiu uitata.

Dar sti, pana la urma, o sa trebuiasca sa ma obisnuiesc cu ideea. Dar e trist, e trist sa fi amintit o data la un an poate doar de catre familia ta. In viata iti doresti sa fi apreciat de cei ce nu sunt sange din sangele tau. In viata iti doresti mai mult decat iubirea de parinte sau bunic.

In viata iti doresti, deasemenea, sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca, Harry. Sa te iubeasca neconditionat. Si stiu ca si iubirea intre rude e neconditionata, dar ma refer la cineva cu care ai inceput prin a fi straini.

Harry, dupa moartea mea, nu voi fi amintita. Nimeni nu isi va aminti cine a fost Lana, ce hobby-uri a avut, ce muzica asculta, ce carti ii placeau, ce filme urmarea, nici macar de ce boala a murit. Nimeni nu imi va sti cu adevarat povestea, si e naspa, sti, pentru ca atunci cand esti in viata ti totul ascuns, iar apoi, trebuie sa iei secretele cu tine si in lumea de apoi. E al naibi de naspa.

Dar vreau sa stiu daca tu iti vei aminti de mine. Daca tu iti vei aminti toate lucrurile pe care le faceam impreuna acum ceva timp, despre cuvintele spuse acum ceva timp, despre cine am fost eu in viata ta.

Sincer, eu nu prea stiu cine am fost eu in viata ta. Numai tu sti. Eu stiu numai cine ai fost tu in viata mea, defapt, CINE ESTI TU IN VIATA MEA.

Dar nu ma intereseaza ca am fost o simpla prietena, ca am fost o iubita, ca am fost doar o ''bataie de joc'' , sau ''doar o alta fata pe lista ta''. Nu ma intereseaza, Harry, este doar treaba ta. Vreau doar sa nu ma uiti, asa cum eu nu te voi uita pe tine niciodata.

Harry, vei veni vreodata la mine sa ma vizitezi? Si nu ma refer aici acasa, sau la vreun spital, ceva. Ma refer dupa ce mor. Vei veni vreodata sa imi vezi mormantul si sa iti aduci aminte de mine, zambind.

Nu vei veni, Harry, pentru ca nu ai timp. Nu vei veni aici tocmai ca sa imi vezi mie mormantul, nu vei veni aici ca sa iti amintesti de mine. Eu nu sunt importanta pentru nimeni, nu voi fi niciodata. Inca e greu sa ma impac cu ideea.

Eu vreau un singur lucru de la tine, Harry. Un singur lucru. Vreau sa fi fericit. Sti tu, in adevaratul sens al cuvantului. Vreau sa fi fericit, sa gasesti ceea ce este necesar in viata, sa iti dai seama ceea ce vrei si ceea ce iti doresti sa faci pana la moarte. Harry, intre noi au fost o gramada de chestii. Ne leaga multe sentimente, amintiri. Oricat ai incerca sa treci peste asta, nu poti nega ca intre noi a fost ceva acum ceva timp si asta nu se va sterge cu buretele. Eu vreau doar sa gasesti iubirea vietii tale. Cred ca toti ne dorim asta in adancul nostru, chiar daca pe lista cu dorinte punem alte chestii inainte de iubire. Cred ca toti visam sa iubim si sa fim iubiti inapoi. Pacat ca sunt multe cazuri in care ''inapoi'' inseamna ''niciodata''. Harry, e tare greu sa iubesti pe cineva care nu te iubeste inapoi. E ca si cum ai astepta un tren in aeroport. Il astepti, dar niciodata nu vine.

Vreau sa gasesti pe cineva pentru tine. Nu cineva cum am fost eu. Cineva care chiar sa fie potrivita pentru tine. Care se te iubeasca, sa te alinte, sa te mangaie, sa te sarute, sa te imbratiseze, sa iti sopteasca vorbe frumoase, care sa fie intreaga ta lume si tu sa fi intreaga ei lume.

Doar asa functioneaza dragostea. Doar iubind si primind iubire inapoi. Iubind si neprimind nimic inapoi nu e dragoste, e moarte curata.

Harry, mi-as dori sa fiu langa tine si sa iti spun toate astea. E greu sa scriu atat, e greu sa stiu ca probabil tu nu te obosesti sa citesc tot ce am scris aici. E atat de greu.

Iti doresc tot ce e mai bun in viata, sti asta deja.

Ne auzim.

Cu dragoste,

Lana.