Dear Harry (Harry Styles FanFiction)

Capitolul 10

Draga Harry,

Te-am visat azi-noapte. Nici nu am vrut sa ma trezesc. Dar Dumnezeu m-a anuntat ca e o alta zi in care trebuie sa lupt asa ca m-a trezit.

A fost cel mai frumos vis din lume.

Te intorceai in Holmes Chapel. Cred ca doar pentru o simpla vizita, dar nu conteaza. Te intorsesei si erai acolo, in carne si oase.

Sincer, ma intreb unde Dumnezeu eram eu. Nu m-am vazut deloc. Poate ca visul era din perspectiva mea, din ochii mei, si nu puteam sa ma vad. Oricum, sunt absolut convinsa ca ai vorbit cu parintii mei si cu bunica. Te-am vazut.

M-au cam speriat privirile lor. Ma refer la mama, tata si bunica mea. Aveau niste expresii tare ciudate. Parca erau tristi. Ma tot intrebau ce era cu ei. Zici ca se comemora prabusirea turnurilor gemene. Aproape ca plangeau, si nu imi placea sa ii vad asa.

Oricum, nu putea fi nimic asa de rau incat sa ma ingrijorez.

Totul a decurs super ok pana cand m-am speriat si am putut jura ca plangeam in somn.

Ai inceput sa plangi. Incontrolabil. Te-ai asezat pe scara casei mele si ai incercat sa te stergi cu manecile camasii tale. Harry, ma durea sufletul sa te vad asa. Erai sub orice critica. Plangeai atat de rau ca te puteai inneca in propriile lacrimi. I-ai cerut mamei un pahar cu apa. Aproape ca te-ai innecat in lacrimi in timp ce beai. Bunica a venit si te-a luat in brate si i-ai spus ceva dar nu am inteles ce. Te-ai prabusit in genunchi in fata casei mele. Tatal meu a incercat sa te imbarbateze dar nu a putut. Harry, m-am speriat sa te vad in halul asta. Te trageai de par in timp ce urlai si plangeai inca prabusit. Parintii mei te-au ridicat si ti-au dat niste calmante dar nimic nu isi facea efectul. A trebuit sa te tina cu forta pe scara casei. Aveai ochii rosii si plini de lacrimi si tot spuneai ''Imi pare atat de rau, e numai vina mea'' .

Sincer, nu stiu unde eram eu. Trebuia sa fiu acolo si sa fiu alaturi de tine, sa te sprinjin. Nu inteleg. Chiar nu inteleg nimic. M-am speriat foarte rau.

M-am speriat si mai tare cand m-am trezit cu mama langa mine care tipa incontrolabil sa ma trezesc. Ma trezisem plangand. Nu as mai vrea inca un vis ca asta. A fost o noapte groaznica.

Acum, ca am scris jumatate de scrisoare despre mine si despre visul meu, vreau sa iti spun adevaratul motiv al acestei scrisori. Mi-am propus de ieri sa iti dedic scrisoarea asta in totalitate tie si sa vorbesc doar despre tine. Sa ma las la o parte pe mine, problemele mele si sa discutam doar despre viata ta.

In primul rand, vreau sa stiu daca ai mai tinut legatura cu Ed. Nu am mai vorbit cu el de ultima data de cand m-a invinovatit pentru plecarea ta. Ne-am mai vazut, dar nu ne-am dat nici macar un "Buna Ziua" . Ne-am ignorat.

Imi pare tare rau ca el crede asa lucruri ingrozitoare despre mine. Mereu l-am vazut ca pe o persoana de treaba.

Imi aduc aminte ca va intelegeati foarte bine. Sper ca macar v-ati mai trimis SMS-uri daca nu v-ati apelat sau ceva.

Cateodata ma intreb daca nu cumva el are dreptate cand spune ca ai plecat din vina mea. Poate ca stie el ce stie.

In al doilea rand, as vrea sa te intreb despre Gemma. Ce mai face? Mi-e tare dor de ea. Imi era o super prietena in vremurile bune. Stiu ca a plecat la facultate dar ma asteptam ca macar in vacante sa mai vina pe aici. Chiar as fi vrut sa o mai vad, chiar daca nu as fi avut curaj nici de data asta sa vorbesc cu ea.

As avea atatea sa te intreb. O sa fie un fel de interogatoriu.

Ce ai mai facut cu muzica? Imi aduc aminte ca voiai sa fi intr-o trupa. Urai carierele solo. Chiar mi-ar placea sa aud la radio o melodie intr-o zi si sa iti recunosc vocea.

Ti-ai facut prieteni noi in Londra? Te simti bine? Esti fericit?

Pff, ce intrebari. Raspunsurile acestor intrebari sunt inevitabile.

Normal ca ti-ai facut prieteni. Toata lumea ar vrea un prieten ca tine. Normal ca te simti bine, ai tot ceea ce vrei. Normal ca esti fericit.

Mi-e dor de tine. Mi-as putea da sufletul in incercarea de a te revedea. Nu vreau sa ma bagi in seama. Nu imi pasa daca mai simti sau nu ceva pentru mine. Sau daca ai simtit vreodata. Nu am nevoie de mila nimanui. Dar doar te vreau aici, in fata mea. Sa te vad. Atat. Sa iti simt respiratia aproape de a mea. Sa stiu ca esti aici, bine, in carne si oase si ca viata ta e frumoasa. Nu am nevoie sa ma iubesti, chiar daca asta fi foarte frumos.

Mi-e dor.

Cu drag,

Lana.

So, guys, am postat un nou capitol. M-am gandit sa il postez dupa o saptamana de la ultimul dar maine plec la mare 10 zile si nu stiu cat timp o sa am. :) Acestea fiind spuse ne vedem dupa 26 august... Multumesc pentru sprijin, ne auzim. :)

Vacanta placuta in continuare. :D -A.