Singuri Împreună (Martin Garrix Fanfiction)

Opriri

- Ești pregătită? Mă întreabă asistenta.

- Da! Spun fericita. Ea îmi deschide pansamentul de pe picior.

- Gata să te ridici învingătoareo?

Dau afirmativ din cap. Mă ajută să mă sprijin de balustrada. Îmi închid ochii și inspir adânc , făcând un pas.

- Bun! Îmi spune.

Mai fac câțiva pași . Și îmi redeschid ochii.

Mă desprind de balustrada și fac câțiva pași în fața.

- E perfect! Te doare?

- Nu!

Scrie ceva pe foaie și după îmi face semn să stau jos.

Ea pleacă și eu mă așez pe băncuță de lângă perete. Vremea de aici e așa ciudată.

Au trecut 4 săptămâni de la accident . In fond Alaka m-a ajutat în fiecare zi , ieșeam la plimbarea de seara cu ea și mă ajută să urc niste trepte și să îmi mișc piciorul astfel încât să pot merge. Cu Martin am ținut legătura. Putem spune că am ajuns un triunghi al prieteniei.

Flashback

- Fetelor! Spune o voce de băiat din spatele nostru.

- Hei Martin!

- Fetelor el e Louis și Daria ! Ei sunt fotografii mei! Și prietenii mei cei mai buni! Louis , daria ele sunt Alaka și Amira , prietenele mele cele mai bune.

End flashback

De atunci Alaka ii face ochi dulci lui Louis. Și el o place . Porumbeii.

- Ok deci! Trebuie sa ai grija la picior! Ok puștoaico?

- Dap!

- Cam atât ! Mi-a făcut o plăcere să fiu asistenta ta! Pa

- Mulțumesc la revedere!

Ies pe ușa spitalului. O persoană îmi pune mâinile la ochi.

- Ghici cine e!

- Mart! Spun și mă întorc imbratisandu- l pe ursul meu.

El îmi răspunde la îmbrățișare. Mă ia pe sus și mă învârte.

- Mart termina ! O sa dai de belea din cauza mea!

- Sa creadă lumea ce vrea! Hai cu mine! Spune și îmi întinde mana . O strâng și el aleargă cu mine de mana.

Ajungem in parc și el se uita cu ochi dulci la mine.

- Care-i faza Martin?

- Uite știu că ne cunoaștem de-o luna și probabil ... Spune dar se oprește.

- Ce s-a întâmplat?

- Nimic ! Nu e important oricum!!

Martin pov.

O Haide continua! Îmi spune conștiința! Spune-i ce simți.

- Nimic, nu e important oricum!!

- Ok! Daca spui tu.

- Cum esti? Te doare ? O intreb începând sa ne plimbam.

- Nu ! Sunt ok! Mi-a lipsit gheața!

- Pot și eu să te văd într-o zi cum patinezi? O întreb și îmi etalez boticul de rățușca.

- Ok rățușca! Spune și mă pupa pe frunte.

- Se lasă seara ce vrei sa facem?

- Hai pe la mine ! Mama oricum e plecata ca de obicei.

- Care e faza cu tine și mama ta? Mereu ești tristă când vorbești de ea, chiar și atunci la spital v-ați certat!

- Nu prea are timp să stea cu mine și e mai complicat! Sa spunem că am avut multe discuții în familie și din cauza tatei ne-am indepărtat!

- Ești ok ? O întreb și îi șterg lacrimile.

- Da !

- Ești sigură?

- Da

- Minți? O întreb imbratisand-o.

- Da.

Oftez și îmi așez capul pe umărul ei.

- De ce nu vrei sa te deschizi în fața mea?

- Nu stiu?! Răspunde pe un ton întrebător .Mai bine mă duc acasă să mă odihnesc! A fost o zi lunga ! Pa Martin!

- Pa ami! Spun și ea pleacă în partea opusă mie.

Îmi sună telefonul și observ că e wattse , managerul meu.

- Da frate?

- Pregătește ți bagajele. Ai turneu 4 luni ! Am organizat turneul asta in toată lumea! Mâine la ora 5 a. m. in fața aeroportului .

Spune si închide. O haide și eu când îmi iau rămas bun de la Alaka și amira?

O sun pe amira și îmi dă căsuța. Probabil a ajuns acasa având in vedere că nu e foarte departe de aici.

- Hei Alaka!

- Hei Martin! Spune blonda din capătul celălalt al firului.

-Imi pare așa rău ! Trebuie sa plec mâine în turneu 4 luni !

- Succes atunci Martin! Te pup!

- Și eu ! Ciao!

- Ciao mi amigo!

Ajuns acasă îmi fac bagajele și mă bag in pat.

Amira pov

Mă trezesc greu dimineață . E ora 12 . Cat am dormit frate?

Cobor și o observ pe mama pe canapeaua din sufragerie.

- Neatza ma!

- Neatza Scumpo! Dacă ți-aș spune că plec o săptămână în vacanta ce mi-ai spune?

- Distracție plăcută? Când pleci!

- Diseară la 7 !

- Din nou! Distracție plăcută.

- Mersi.

Merg in bucătărie și imi iau laptele și veșnicele mele cereale integrale.

Imi verific telefonul. Aveam 2 apeluri de la martin și 3 mesaje tot de la el.

Martin: hei
Martin: sper că ești bine
Martin: mâine trebuie sa plec în turneu. Nu cred că mau dau prin Amsterdam devreme.

Amira: succes presupun.

O pe bune! Îmi fac și eu un prieten și el pleacă?

Îmi iau patinele și îmi pregătesc ce am nevoie pentru sala.

- Mama eu merg la antrenament! Ies din casa nebăgând-o in seama.

Ajunsă la patinuar îmi fac încălzirea și încep să zbor pe gheață. Mi-a lipsit.

- Puștoaico nu ai idee cat mi-ai lipsit îmi spune antrenoarea zâmbind .

- Și dumneavoastră mie! O îmbrățișez.

Telefonul îmi sună disperându-mă.

- Mă scuzati! Spun și îl deschid.

- Alo?

- Amira , mama alakai sunt ! Scumpo mama ta a avut un accident rutier și a murit pe loc . Îmi pare rău , nu s-a putut face nimic.

Cad în genunchi scăpând telefonul pe jos. Lacrimile îmi apărură de îndată în ochi. Mă înecăm. Nu e posibil . Era mama . Era mama mea. Nu țineam așa mult la ea dar ... Era mama.

De ce nu am fost eu?

La media e o poza cu așa-zisa Amira! 😘