Amenințari

51 2 3
                                    

- Dormi?

-Da ! Ii spun lui Martin somnoroasa ...

- Ok ! Te iubesc spune dupa 5 secunde ...

- Ce e Martin ? Îl întreb intorcandu-ma cu fata înspre el.

- Mă gândeam doar...

- La ce ?Îl întreb punandu mi capul pe pieptul lui.

- La cei doi nebuni .

- Louis și Alaka?

- Mhm! Mainainte louis mi a spus că doarme la Alaka.

- Mama alakai lucrează la spital , nu e prezenta pe acasă prea des. Tatăl ei e plecat zilele astea in America.

- Nici nu vreau să știu ce fac in momentele de fata.

- Nici eu ! Ii spun .

- Te iubesc ! Spune punandu și mana pe talia mea .

- Și eu pe tine Martin! Spun sarutandu-l.

Ii simt pieptul cum urca greoi in sus și coboară în jos.

- Mart! Șoptesc.

A adormit. Il sărut pe obraz și mă așez loc . Trece o jumătate de oră , o ora , 2 ore . Și nu pot sa adorm... Simt că trebuie să se întâmple ceva dar chiar nu știu ce.

Mă ridic și ies pe balconul apartamentului.

Cerul era senin, plin de stele. Era minunat... Mă așez pe jos in fața balustradei , atarnandu-mi picioarele în jos.

Îmi amintesc de momentul in care chiar eram o familie , atunci când mama și tata nu erau despărțiți. Când am ieșit la camping cu toții și am făcut un foc de tabără. Mă așezasem jos pe iarba nepasandu mi că mă voi murdari. Eram un copil, nu aveam griji, nu eram stresata . Cerul era la fel de senin cum e și în momentul de față. Eram cu mama și mă țineam de mana cu ea și cu tata. Cat pot să îmi lipsească zilele de atunci.

Imi șterg obrajii cu dosul palmei . Îmi duc genunchii la piept , simțind frigul cum mă ataca.

Simt ceva pe umeri urmată de o îmbrățișare.

- Hei! Spune Martin.

- Te am trezit? Îl întreb incercand să par naturala.

- Nu! Simțeam că lipsești ! De aia m-am trezit. Ce faci afara?

- Simțeam nevoia de aer curat.

- De ce plangi?

- Vechi amintiri... De pe vremea când ai mei erau fericiți împreună .

- Ești ok?

- Da ! Spun mințind.

El mă îmbrățișează și îmi șoptește"Știu că nu ești bine , dar e ok! Sunt aici pentru tine"

De asta aveam nevoie . Prin simplul fapt că el îmi spune acest cuvinte , eu îmi revin intru totul. Rămânem o vreme îmbrățișați.

Îmi închid ochii și îi dau un mic sărut pe gat . El mă ridica stil mireasa și mă duce pe pat. Mă învelește și mă pupa pe frunte .

- Asculta! Orice s ar întâmplă voi fi aici cu tine ! Cu oricine te ai certa , voi fi acolo sa te sprijin! Țin prea mult la tine că sa te las sa suferi!

Incerc sa ii zic ceva dar el mă oprește și se pune langa mine îmbrățișadu mă.

De data asta el își pune capul pe pieptul meu, prin urmare eu adormind.

...

Mă trezesc buimacă . Era ora 10 fara
câteva minute . Martin lipsea de lângă mine in schimb era o hârtie.

" Îmi pare nespus de rău ! Azi trebuie să mă întâlnesc cu un alt dj sa terminam o piesa ! Sper sa nu te superi ! Te iubesc! " Oftez și mă ridic din pat. Îmi iau hainele și ma îmbrac .

Ies din apartament și mă îndrept spre casa mea care era la doar 3 străzi depărtare in vest.

Intru in casa și îmi fac veșnicul mic de jun ce consta în lapte cu cereale integrale.

Îmi fac un dus și îmi iau o pereche de pantaloni de trening și un tricou simplu. Mă incalt și îmi iau patinele Intr un rucsac.

Pornesc spre patinoar și când intru ce sa vezi . Era gol. Din nou singura.

Mă încălzesc și intru pe patinoar. Fac câteva minute bune niste ture și după incep cu mișcări noi etc etc

Îmi iau o apă și mă recreez câteva minute bune. Îmi verific telefonul și aveam un mesaj nou de la un număr ascuns.

" O săptămână , șapte zile , 168 de ore, 10080 minute . Atât mai ai ! Bucură-te de martin cat mai poți! "

Înghit in sec și mă gândesc la următoarele evenimente ce aveau loc sa se întâmple . Mi e frica ...




Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 01, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Singuri Împreună (Martin Garrix Fanfiction)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum