Adevărata dragoste

Capitolul 1

Ce aduce cu ea furtuna de vară?

Bunica îmi povestea adesea că unii oameni apar în viețile noastre asemenea unei furtuni de vară.
Așa cum acestea se pornesc din senin, tunând și fulgerând,   schimbându-ți planurile pentru ziua respectivă, există oameni atât de complicați, de misterioși, de imprevizibili, care îți pot schimba destinul despre care erai atât de sigur că se află în mâinile tale.

      Un jazz lent umplea localul cu o atmosferă liniștitoare, în ciuda furtunii violente ce protesta din când în când cu câte un trăsnet. O ținuse așa toată ziua, iar starea mea de somnolență creștea, ziua de vineri spunându-și clar cuvântul. Abia așteptam weekend-ul ce se întrevedea.
    
      Câțiva clienți își savurau băuturile la o masă din spate, râzând și discutând diverse. Erau singurii așa că nu prea aveam ce să fac, nimeni nu ieșea pe ploaia asta afară. Mă jucam plictisită cu o suviță ce ieșise din împletitura complicată pe care am încercat-o de dimineață.
      Privind ceasul cu model de ancoră de pe perete am constatat zâmbitoare că în jumatate de oră mi se încheia programul și am scos degrabă telefonul. I-am scris lui Diego.

"Plec peste o oră, iubitule. Crezi că poți veni să mă iei? Plouă cu găleata și nu aș vrea să îmi petrec următoarele trei zile la pat. Te iubesc!"

      La Playa, căci așa se numește localul, aparține unchilor mei și este job-ul meu de vară de doi ani. Două luni din trei le petrec aici, strâgand bani de buzunar, proprii mei bani. Bacșișurile primite erau destul de generoase, căci clienții apreciază tineretul care știe ce înseamnă munca iar în două luni, banii din bacșisuri aproape că egalau un salariu întreg, deci toată luna August era destinată odihnei, studiului, și bineînțeles petrecerilor și distracției, bine meritate, cum îmi place mie să zic.

— Hei, Tere!

      Daniela apăru și ea, cu o față lungă ce aproape atingea podeaua, căci ploaia îi stricase un pic părul, și cascada aceea întunecată era comoara ei. Însă tristețea prietenei mele se datora și unui alt motiv pe nume Juan . V-ați prins? Juan? Don Juan? Bifat.

— Hei, Dani! Care e treaba? îi răspund la salut.

— Treaba e, că dacă nu aveam nevoie de bani nu ieșeam pe vremea asta afară! mormăie și merge în spate probabil pentru a se schimba.

    Am clătinat amuzată din cap, întotdeauna toane. Fata asta pare veșnic la menstruație.
Aveam de gând să merg și eu să îmbrac hainele mele și să plec, dar clopoțelul de la ușă a anunțat prezența cuiva. Tura mea, clienții mei.

      Mi-am întors privirea și m-am încruntat către cei trei. Nu îi mai văzusem niciodată.
Tipa brunetă și încrezătoare care îi însoțea pe cei doi băieți striga fată rea de la atitudine până la hainele sexy și piercing-uri. Avea un corp de invidiat și începeam să mă întreb dacă nu cumva o fi model. Un băiat i-a înconjurat drăgăstos umerii cu brațul. Nu îmi puteam da seama dacă erau sau nu iubiți, dar aveau același stil vestimentar, și aceeași încredere debordantă.

   Al treilea personaj era înalt, blond și măiculiță. O îmbrăcăminte neagră din cap până în picioare îi acoperea trupul zvelt și contrasta cu părul deschis la culoare și ochii ireali de albaștri. Avea o mască de superioritate pe chip.

     S-au așezat la o masă, începând a studia meniul îmbrăcat în piele de culoare albastră, iar eu am încercat să-mi mut privirea până nu păream nesimțită.

E un simplu băiat ce ia masa în localul ăsta. Atât.

Mi-am apucat de pe bar - care era îmbrăcat în bambus ca și decor -  carnețelul A6 și m-am îndreptat spre ei aruncând o privire discretă asupra ținutei mele în timp ce pășeam. Nici o pată pe uniforma turcoaz sau pe șorțulețul alb.

    Cei doi mi-au zâmbit amabil în timp ce el privea în meniu analizând lista cu mâncăruri.

— Bună, bine ați venit! Am spus zâmbind politicos. Ce ați dori să vă aduc?

O privire electrizantă de după meniu m-a făcut să înghit în sec. Oare e adevărată faza despre curentat? Cert e că zâmbetul e alb și de milioane.

— Pe tine te doresc.

    Ce spuneam de superioritate ? Cei doi au râs cu adevărat făcându-l să se simtă mândru de replica sa.

— Poftim? Am răspuns indignată, ridicând arogant dintr-o sprânceană. Sunt destul de sigură că numele meu nu apare în meniu.

    Celălalt tip a zâmbit apreciativ către brunetă și păreau să aștepte următoarele replici. Aveau bilete în primul rând la spectacol.

— Sex on the beach, citi. Nu e despre tine?

    Câțiva băieți de la masa din spate  au râs, iar pe mine nesimțirea lui începea să mă enerveze și mă făcea să uit de postura în care mă aflam. Îmi doresc să îi șifonez fața aia perfectă cu meniul.

— Nu, dar sunt sigură că omleta va fi despre tine în curând, dacă nu încetezi cu replicile de grădiniță.

    Mi-am pus o mână în sân iar pe cea în care țineam carnețelul am folosit-o pentru a arăta în meniul pe care încă îl studia. Acum era rândul meu să mă simt mândră de mine. Replica mea a stârnit mai multe zgomote în jur.

— 1-0 pentru tine. A ridicat mâinile în aer.

— Ești sigur că vrei să mai joci?

   Nu am asteptat un răspuns căci oricum nu ar fi venit și mi-am pus pixul pe foaie gata să scriu apoi m-am uitat la cei doi, care acum mă priveau de parcă aș fi un specimen extraterestru.

— Două porții de cartofi prăjiți cu cheeseburgeri și două sucuri de portocale, te rugăm! a vorbit fata.

    M-am uitat din nou la nou venitul arogant, și am tușit fals ca să își ia privirea de pe corpul meu. Ma simțeam oricum prea dezbrăcată în uniforma asta de chelneriță.

— Omletă, a spus rânjind. Să fie fără piper, sunt alergic. Și un energizant.

Mi-am notat cele auzite, în timp ce mă întorceam cu spatele.

— Știi, acum ar fi momentul să scapi pixul, fusta aia e demențială.

Am mârâit înfundat, cu râsete pe fundal. Am vrut să mă întorc și să îi dau o stângă, dar m-am rezumat la a-mi înfige unghiile în carnețel, fără să mă întorc. Doar sunt o lady.

Îți arat eu ție demență.

— Două sucuri de portocale, un energizant și două meniuri Cheesy, Alex! i-am enumerat colegului meu. Ah! Și o omletă. Să fie cu extra piper, la cererea clientului!

Și acum să vedem cum anume se manifestă alergia la piper. Hihi. Cred că demențial!

🖤
Salutare tuturorrrr!!! Ce faceți măăi? Aveam cartea asta la naftalină de prea mult timp, am zis că, de vreme ce a venit primăvara, să atragem cât mai repede vara cu o lucrare a cărei acțiuni se desfășoară cam prin luna Iulie, nicăieri altundeva decât în..... Puerto Rico! Ai, mami! :))))
Și da, am revenit! Și nu mai plec!!
Vă pup și vă îmbrățișez!
Aștept părerile voastre!
🖤