Adevărata dragoste

Capitolul 9

      A pornit spre mine printre valurile spumoase, țintuindu-mă pe loc ca într-o hipnoză. De parcă nu era de ajuns că port un costum de baie destul de sexy - ideea Danielei- acum eram și înțepenită dându-i șansa să-mi analizeze după bunul plac corpul. Unii ar spune că e doar un costum de baie, pe plajă, ceea ce e perfect normal însă dacă o altă femeie s-ar afla sub atenția unui asemenea bărbat s-ar simți mai mult decât dezbrăcată.
    Purta un sort negru, care se mula datorită apei pe formele sale. Trupul său era zvelt și musculos, dar nu sub o formă atât de conturată încât ar face și o femeie invidioasă. Abdomenul era frumos conturat, continuând în sus cu un piept ceva mai lat, acoperit de câteva fire răzlețe de păr. Un bărbat, în adevăratul sens al cuvântului.
      Ajuns în fața mea, mi-a distras atenția cu un zâmbet strălucitor pe care mi l-a oferit, cât să mi apuce coapsele și să mă ridice pe umărul lui. Am țipat și râs în același timp, dând precum un copil din picioare când a început să alerge cu mine spre apă.

—Santiagooo!

— E timpul să faci o baie!

    Și acestea fiind spuse, m-am regăsit pentru câteva secunde în aer. Apoi m-am trezit pe fundul apei și atunci mi-a venit o idee, așa că mi-am ținut bine respirația și am rămas exact acolo unde mă aflam.

—Teresa! a țipat căutându-mă prin apă.

    Mi-am lăsat corpul moale ca într-un leșin și m-am lăsat purtată în brațele lui până pe mal unde m-a lăsat repede jos și a început să țipe iar. Abia m-am abținut să nu râd.

— Tere, ce s-a întâmplat? Trezește-te.

Tere? Awww.

— Frate, ce faci? Am auzit vocea lui Jose.

— Ce dracu ți se pare că fac? O să-i fac respirație gură la gură, cred că s-a înecat.

    Mi-a luat stomacul foc. Cum respirație gură la gură? Vai mamă, adică buzele lui peste ale mele? Mă gândeam serios să înghit apa pe care o aveam în gură pentru planul meu și să-l las s-o facă pe eroul, dar prostul de Jose l-a informat imediat.

—Teresa e născută aici, înoată de când a învățat să meargă. Cred că își bate joc de tine.

   Și atunci am răbufnit în râs, scuipându-i apa în fața șocată. Stropii i se scurgeau senzual pe chipul perfect sculptat și simetric.

—Ți-ai luat-o, fraiere! L-a strigat Jorge.

    Mi-am apucat burta de râs și am ridicat picioarele la piept răsucindu-mă pe o parte.

— Ia-o în gură! i-a răspuns. Și tu, crezi că a fost amuzat? m-a întrebat, lovindu-mă peste fund în joacă. Am murit de spaimă!

—Trebuie să recunoști că a fost, i-am făcut cu ochiul și într-un final a râs și el.

    Toată după-amiaza am înotat, demonstrându-i lui Santiago aptitudinile mele. Jose avea dreptate, înot de când mă știu și ador să mă aflu în apă, iar serialul meu preferat era H2O.
    Am jucat volei pe plajă, am băut, ne-am bronzat, am râs. Diego nu a catadicsit să apară, iar eu nici de atât nu l-am căutat. Mi-a rănit ego-ul când s-a arătat atât de neîncrezător în mine. Mi-a jignit loialitatea. Adevărul e că m-am gândit deseori la el și poate că aș fi făcut primul pas spre a-l căuta, însă Santiago în jurul meu m-a tras din încercarea de a-mi călca pe orgoliu. Modul în care s-a comportat a fost exemplar. Mi-a acordat atenție toată ziua, sub privirile iscoditoare ale prietenelor mele care de asemenea s-au distrat pe cinste astăzi. I-am simțit toată ziua privirea tulburătoare pe mine și i-am admirat în permanență zâmbetul pe care mi l-a arătat tot timpul. Nu a mai făcut nici un gest  bădăran, din contră. Mi-a întins chiar și prosopul pe nisip când am vrut să mă lăfăi puțin la soare. Dar ceva nu era în regulă. Pe cât de mult mă bucurau acestea, pe atât de mult mă simțeam supărată pe mine. De jos se auzeau muzică și râsete, o auzisem chiar și pe Dani țipând fericită. De ce ea poate să nu se consume și eu nu pot?
     Mi-am ridicat privirea spre cer. De aici de pe acoperiș totul era atât de frumos și briza oceanului adia a miros de vară. Miliarde de stele luminau deasupra mea. Puteam să mă uit la acest infinit ore în șir.