Adevărata dragoste

Capitolul 3

- Am veeeniittt!

Am sărit în șezut buimacă, clipind des și încercând să-mi potolesc bătăliile accelerate ale inimii. Ușa camerei mele s-a deschis, iar Daniela a fugit înspre patul meu sărind lângă mine și râzând de figura mea.

- Ești proastă! i-am spus și am lovit-o peste cap, iar ea pe mine în umăr.

- Credeam că faci prostioare cu Diego și am zis să anunț că am sosit acasă! rânji.

- Diego nu e aici, se întâlnește cu ceilalți la seara de jocuri video. A vrut să mergem și noi, dar eu am spus pas și am ațipit puțin.

A strâmbat din nas și s-a trântit pe spate în pat, iar eu am facut la fel, privind amândouă tavanul și fiecare gândindu-se probabil la motivul pentru care nu avea chef sa iasă. Al meu era somnolența produsă de ploaie ce acum nu se mai auzea semn că în sfârșit s-a oprit.
Ăsta și faptul că mă simțeam vinovată față de Diego fiindcă i-am ascuns mica întâmplare.
Am fost obișnuită să îi spun întotdeauna orice, deși am fost sfătuită - chiar și eu credeam asta în sinea mea- să țin unele lucruri pentru mine, mai ales cele care îl pot supăra și ne pot afecta relația.
Nu suntem de foarte mult timp împreună, cam un an și jumătate, dar ne știm de când m-am mutat cu părinții mei în New York acum patru ani, pentru afacerile lor și liceul la care urma să învăț. A fost o relație care a evoluat lent, colegi de liceu, prieteni, cei mai buni prieteni, iubiți. Știe totul despre mine, și știu că mă iubește, dar sunt destul de sigură că iubirea lui pentru mine este în stadiul în care este și a mea pentru el, un atașament puternic alimentat de trecutul nostru împreună.
Am putut să trăiesc până acum cu asta și nu m-am uitat niciodată la un băiat mai mult decât ca la un prieten. Să fiu sinceră, nici nu am întâlnit vreunul care să mă cutremure nici măcar puțin, până azi. Probabil este noul, necunoscutul, întâmplarea care ne-a adus atât de apropiați în ploaie. Am aproape 19 ani, nu e oare normal la vârsta mea să mă gândesc un picuț mai mult decât trebuie la acel băiat frumos?
Era un mix de sentimente înăuntrul meu și am decis ca pentru o seară să le las baltă.

- Juan m-a sunat și mi-a spus să ne împăcăm. Îi pare foarte rău că s-a culcat cu aia la beție ba chiar mi-a trimis și flori. A spus prietena mea și m-am ridicat iarăși în șezut, realizând brusc că una din noi are probleme mult mai mari cu băieții.

- Da? Și unde sunt?

- La ușă, pe dinafară! Râse.

Am zbughit-o afară să văd cum stă treaba și într-adevăr un buchet imens de trandafiri roșii era sprijinit de perete în fața ușii noastre. M-am aplecat să îl iau, dar m-a oprit.

- Să nu bagi ăia în casă!

Am izbucnit în râs ridicând buchetul frumos. Era destul de greu de apucat, cred că sunt cam 101 trandafiri aici.

- De ce?

- Fiindcă... așa! se îmbufnă. O să îi arunc la gunoi.

Am trecut pe lângă ea intrând înapoi în apartament.

- Dacă tu nu-i vrei îi voi pune în camera mea! Sunt foarte frumoși și e păcat să îi aruncăm.

Și-a dat ochii peste cap, și mi i-a luat din mână privindu-i tristă. I-am pus o mână pe umărul drept.

- Poate că îi pare totuși rău! a ridicat furioasă privirea spre mine. Nu zic să îl ierți imediat! m-am apărat. Cred doar că ar trebui să îi dai o șansă fără ca el să știe. Hai să căutăm o vază.

- Și cum vine asta?

- Păi, îl lași să lupte pentru tine, să vedem cât o poate duce. Dacă eforturile lui vor fi pe măsura faptei sale și vor merita iertarea îl vei ierta. Nu a dus o viață dublă, a fost doar un act sexual. Era beat și probabil nici nu i-a tras-o ăleia mai bine decât tine în stadiul ăla.

I-am întins singura vază pe care o aveam în casă, după ce am umplut-o cu apă și a pus trandafirii înăuntru. Totuși i-a așezat pe măsuța din sufragerie.

- Complicată mai e dragostea! Oftă.

- Că bine zici!

Ne-am reluat poziția de privit tavanul, de data asta pe canapeaua din sufragerie și ne-am întins picioarele pe măsuță. Am început să râdem ca două idioate din motive total necunoscute nouă.

- Așa e, probabil ești grozav de tulburată după dușul în aer liber cu sexosul botoxat a.k.a. Santiago , după ce l-ai otrăvit.

- De unde știi ce i-am făcut?

- I-am auzit discutând despre asta. Diego știe?

Am clătinat din cap în semn că nu.

- Bravo! Sperăm totuși că nu v-a afla de la el în seara asta la jocuri. Știu că nu e mare lucru, dar la cum îl cunosc se va supăra și te va stresa...

- Who, cum adică la jocuri? I-am întrerupt sporovăiala.

- Deci! se așezate turcește. Când Juan m-a sunat mi-a zis că ar vrea să ne vedem între patru ochi și să vorbim. Fiindcă l-am refuzat, bineînțeles, a propus să ne vedem cu ceilalți ca de obicei și a adus vorba de niște amici noi veniți în oraș. S-au cunoscut cu Jose acum puțin timp, nu știu detalii, doar că se pare că sunt noi membri ai grupului nostru de prieteni.

Prea multă informație.

Tot ce am reținut e că Santiago se află în locul în care trebuiasă mă aflu și eu în mod normal. Oare a aflat că aceia sunt și prietenii mei ? Dacă o să creadă că nu am venit pentru că îmi e frică de el ? Dintr-o dată, expresia somnoroasă a dispărut lăsând loc unui rânjet.

- Vom sta ca toantele în casă? Hai să facem geloși niște bărbați!

După aproximativ o oră și jumătate amândouă eram gata, îmbrăcate și aranjate. Deși Dani nu aprecia ținuta mea ca fiind una sexy mie îmi placea. Purtam o pereche de blugi albaștri albicioși, un body negru ce aducea a maieu în combinația asta și niște adidași de pânză ușori de aceeași culoare. Bineînțeles că ea a optat pentru o rochiță.

Am luat câteva băuturi răcoritoare din frigider și niște pungi de chipsuri din dulap căci fiecare aducea câte ceva și pierdeam timp dacă mergeam și la cumpărături, apoi am plecat.
Din casă răsuna o muzică energizanta, iar o mulțime de voci ne-au izbit când am intrat în casă. Erau cu toții aici, în jurul unei mese și împărțind cărțile pentru un joc.

- Iubito, ai venit!

Diego veni să mă îmbrățișeze apoi m-a sărutat sub o privire albastră pe care incercam sa o ignor.

- Desigur că am venit iubitule! Ce jucați?

Mă trase de mână spre masă, așezându-mă în poala lui, față în față cu Santiago care se schimbase la față auzind apelativul "iubito". Alta persoană albă la față era Dani care înțepenise în fața lui Juan, dar se redresase rapid așezându-se lângă Jose, foarte aproape chiar.

- Jucăm Poker, pe dezbrăcate.

Am făcut ochii cât cepele, auzind acestea. Mai jucasem de multe ori și eram foarte bună la asta însă tot m-am speriat căci un rânjet venea de pe celălaltă parte a mesei. Buzele îi reveniseră la normal într-o culoare rozalie.

- Ne băgăm!

🖤
M-am întrecut pe mine zilele acestea! Îmi place foarte mult să scriu la această carte și am avut și timp. De la acest capitol totul începe să se complice 😏
Vă puuup și vă aștept părerea!
🖤