Adevărata dragoste

Capitolul 8

—Diego...

—Ce ai căutat peste Teresa în cameră? Și ce se întâmplă aici?

    Iubitul meu apăruse în pragul ușii de la bucătărie, îmbrăcat lejer și cu o figură somnoroasă care se transforma ușor ușor într-una extrem de furioasă. Avea cheie și normal că nu l-am auzit când a intrat. Ne scana, în special pe mine și pe Santiago, față de care îmi doream să pun acum o distanță mai mare de câțiva centimetri amărâți. Diego nu era genul de om care să sară la bătaie imediat, întâi asculta, însă tot mă temeam.

—Nu e așa cum crezi tu, iubit...

—Bună și ție, omule. O cafea? îl ironiză Santiago, iar eu l-am privit extrem de urât.

—Nu mă face să-ți bag cana pe gât! se încordase și am văzut pumnul strângându-se pe lângă el.

—Măi, băieți! se ridică în picioare Camila. Nu m-am referit la ce crezi tu, Diego! Nu ai de ce să reacționezi așa!

—Am intrat doar să o trezesc și să o anunț că suntem aici, suntem amici. Are mulți băieți prieteni, nu văd care este problema.

   Dani uitase de telefon, Camila rămăsese în picioare, Jorge era pregătit să-i despartă în caz de ceva, eu priveam ca proasta, Santiago ridica relaxat din sprâncene spre Diego, iar el a zâmbit batjocoritor.

—Știți ceva? Faceți ce vreți! Eu am plecat.

—Iubitule, stai! am fugit după el și l-am prins de braț la ușa de la intrare.

—Ia mâna de pe mine, Teresa! Întâi urcă după tine la etaj, apoi îi bandajezi rănile, iar acum intră peste tine în cameră și eu știu că tu dormi în lenjerie. Așa că dă-mi drumul și lasă-mă în pace!

   Nu a fost nevoie să se smucească în vreun fel din strânsoarea mea căci mâinile mi-au căzut moarte pe lângă corp. Am închis ochii când mi-a fost trântită în față ușa.  Știa că Santiago mi-a dat târcoale,  exact cum bănuiam.
    Mi-era rușine să mă întorc în bucătărie așa că m-am așezat în fund pe hol, privind perechile de încălțări de la intrare. Rușine pentru că iubitul meu a reacționat foarte exagerat și a făcut să pară că nu are deloc încredere în mine. Abia ce l-am cunoscut pe Santiago și deja crede că e ceva între noi. Auzeam vag vocile celorlalți și niște pași din ce în ce mai aproape de mine.
    În aceeași poziție s-a așezat și Santi, sprijinindu-și capul de perete. Ne priveam în ochi și am început să râd când s-a strâmbat caraghios.

— Îmi pare rău că te-ai certat cu iubitul tău din cauza mea, dar pot să îți spun ceva? Ca bărbat și... amic. 

    I-am făcut semn din cap că da și și-a mușcat obrazul pe interior fixând încălțările la fel cum am făcut și eu mai devreme.

— Gelozia este într-adevăr un semn care îți arată cât de mult te iubește un bărbat. Nici un bărbat care iubește nu suportă să-și vadă femeia în brațele altuia. Dar în contexte precum cel de mai devreme în care noi nu am făcut nimic, neîncrederea este de asemenea un semn că nu ești în relația potrivită.

     Tot ce am înțeles din ceea ce mi-a spus a fost doar ultima parte, cea la care mă gândisem de câteva ori, dar am alungat gândul ca pe un duh rău de fiecare dată. Gelozia lui Diego a dat se furcă relației noastre de multe ori și nu am înțeles-o niciodată. Este un bărbat frumos și atrăgător, cu un viitor strălucit și destule alte calități care să-i permită să nu-și facă griji în privința mea.

— Gresia e rece și o să te doară spatele! a întins o mână spre mine după ce s-a ridicat în picioare.

    Din poziția aceea îl vedeam și mai înalt decât era. I-am apucat mâna care m-a ridicat de jos ca pe un copil și m-a adus aproape de el.

— Îți faci griji pentru mine?

   Eram curioasă ce v-a răspunde căci întrebarea mea se referă atât la faptul că m-a ridicat de pe gresia rece cât și la ceea ce a spus despre relația mea.

— Asta fac prietenii.

    Mi-a făcut cu ochiul și atunci și-au făcut apariția ceilalți. Când mi-am dat seama că mâna mea e încă în a lui am retras-o repede și sper eu, discret. Nu voiam să creadă toți că e ceva între noi și că Diego are dreptate.
    Rămăsese să ne vedem pe plajă peste câteva ore cu toții și chiar dacă era clar că nu aveam chef am spus că vom fi acolo în speranța că vor pleca mai repede și voi putea în sfârșit să respir după atâta tensiune.
    Dar asta nu s-a întâmplat căci locuiam cu Daniela și imediat ce m-am trântit în pat să dorm a aruncat cu un pahar cu apă rece pe mind numindu-mă în treacăt și proastă că stau și îmi plâng de milă într-o zi așa superbă.
  
     Ha! Cine vorbea. Tipa care cu o seară în urmă era hotărâtă să-și cumpere pisici și să locuiască împreună ele.

    Asta i-aș fi zis, dar văzând-o atât de bine dispusă și atât de ea, am hotărât să o urmez în acest proces. În următoarele ore ne-am pregătit temeinic pentru plajă. Dacă de obicei eram mai relaxate astăzi am ales să ne dichisim puțin mai mult, optând pentru câteva bijuterii colorate și costume de baie la fel de vibrante.

□■□■□■□

     Locul în care gașca noastră își face veacul este o porțiune de plajă neatinsă de comercial,  înconjurată de stânci, copaci tropicali și miresme ale naturii. Aveam acolo o căsuță de lemn în care stăteam când ne petreceam nopțile pe plajă - asta dacă nu dormeam sub cerul liber- și chiar un doc de pe care ne aruncam nebuni în apă. Toți erau aici, în afară de Diego. Acest lucru mi-a adus un gust amar în gură, dar am încercat să-l ignor. Este vina lui pentru că a reacționat așa.

    L-am văzut pe Santiago alergând pe plajă, picioarele lui puternice aruncau nisipul în spate în drumul lui spre doc. A sărit, rostogolindu-se în aer și spărgând apa în stropi uriași care-i împroșcaseră pe ceilalți aflați în apă. A ieșit la suprafață precum Aquaman și și-a trecut cu o mână prin părul ud care acum era mai închis la culoare dându-i un aspect dur.

    Gustul amar dispăruse.

❤
Bună tuturor!!! Cred că meritați câteva explicații pentru lipsa mea de aproape două săptămâni. În primă fază chiar mă bosumflasem puțin și am așteptat părerile voastre - ceva mai complexe - apoi am realizat că nu e ok să postez în funcție de acest lucru, căci nu vă pot obliga să faceți recenzii pe aici.
Îmi cer scuze!🙏
Am încercat să postez, dar efectiv nu am avut timp. Nu știu dacă v-am zis, dar eu sunt cadru didactic și în această perioadă a trebuit să fiu conectată cu copiii prin intermediul activităților online. M-am mai pus la punct și mi-am găsit niște timp ca să postez, căci îmi era destul de dor.
Sper că vă place totuși capitolul și că sunteți bine!
Vă pup și vă iubesc!
❤