O vara in Australia |5Seconds of summer fan fiction|

Capitolul 21-Dezvaluiri

     Luke ne-a aruncat o privire criminala.Mi-am rigicat capul de pe umarul lui Ash, dandu-mi ochii peste cap.Uneori devenea gelos mult prea repede din nimicuri.Schimbul de priviri a fost intrerupt de Dolly care m-a prins de mana, tarandu-ma dupa ea pe scari pana intr-o camera plina cu haine.

-Stai aici! mi-a spus intorcandu-se spre mine.

-Nu ai dori sa ma si rostogolesc sau sa fac putin pe mortul? bomban in barba, eu nu sunt in catel.

        Nu baga de seama comentariul meu, ea fiind mult prea concentrata sa arunce haine si pantofi de colo-colo.Era ca si cum am fi jucat ratele si vanatorii, doar ca in loc de mingi ea folosea pantofi cu toc cui.

-Am gasit-o! anunta, fluturand triumfatoare prin fata mea o rochie acoperita cu mene albe.

             Buzele mi s-au crispat atunci cand am vazut in ce vroia Dolly sa port.Era o rochie scurta, alba acoperita cu pene, iar in loc de bretea avea un cap si un gat de gasca.In nici un caz nu aveam de gand sa port asa ceva.M-am dat un pas in spate incercand sa ies din incapere dar spatele meu s-a lipit de peretele rece.

-Hai, o sa iti stea bine, a incercat Dolly sa ma incurajeze.

*****

       Sincera sa fiu nu am nici ce-a mai vaga idee cum de m-a convins sa fac asta, dar cert e ca ma simteam ca ratusca ce-a urata si nu ma refer la finalul povestii cand ratusca devine o frumoasa lebada, ci la prima parte. Imi priveam in oglinda reflexia incercand sa gasec o modalitate de a face rochia asta sa arate mai bine. In spatele meu a aparut Dolly plasandu-si o mana pe umarul meu.

-Uneori este enervant, dar sunt convinsa ca reactioneaza asa pentru ca te iubeste.

     Am privit-o pret de o secunda nedumerita, apoi am inteles exact la ce se referea.

-Chiar crezi asta? am intrebat-o intorcandu-ma spre ea si privind-o in ochi.

      A dat din cap in semn afirmativ si m-a tras intr-o imbratisare calduroasa, mangaindu-mi crestetul capului.

-Cred ca ii e frica sa nu te piarda.

-Nu o sa se intample asta niciodata! am promis.

-Nu-mi spune mie asta, ci lui, imi spuse Dolly indepartandu-se de mine.

           Luke statea in fata usi si ma studia din cap pana in picioare.Am simtit cum obraji imi ard, amintinu-mi cu ce sunt imbracata.

-Acum eu o sa ma retrag, a spus Dolly parasind incaperea.

-Trebuie sa vorbim, anunta Luke intrand in camera si inchizand usa in urma lui.

             De fiecare data cand cineva spune „trebuie sa vorbim”, nimic bun nu poate iesi din asta.Am luat o gura mare de aer, pregatindu-ma pentru ce e mai rau.Luke s-a asezat pe pat si mi-a facut semn sa ma asez langa el.

-Miley, noi doi, adica ce o sa se intample cand noi doi...

              Imi puteam da seama ca isi gaseste greu cuvinte si tocmai acest gand ma inspaimanta.

-...ce o sa se intample cu noi cand vara se termina? Acum e bine si frumos, dar tu esti din Romania, eu de aici, eu am concerte, tu ai scoala, ce se va intampla cu noi?

            Mi-am intors capul in alta directie muscandu-mi violent buza inferioara incercand sa-mi opresc lacrimile ce amenintau sa puna stapanire pe ochii mei.

-Vrei sa ne despartim Luke? L-am intrebat direct incercand sa ascund tremuratul vocii mele.

-Nu stiu, eu, doar ca ma gandesc ca mai tarziu va fi si mai greu.