O vara in Australia |5Seconds of summer fan fiction|

Capitolul 25 -Arestata la domiciliu

          M-am trezit usor buimaca,amintirile de noaptea trecuta navalindu-mi in minte.Am vrut sa ma misc, dar bratele lui Luke imi inconjurau talia, tinandu-mi spatele lipit de pieptul lui.A inceput sa mormaie, protestand ca mai vrea sa doarma putin.Mi-am eliberat cu grije talia,plasandu-i morocanosului meu pinguin un sarut pe frunte.Mi-am luat telefonul si cateva haine din dulap pe care le-am imbracat cat de repede am putut, apoi am incercat sa ies din camera cat de silentios am putut.De ce spun silentios? pentru ca atunci cand trebuia sa inchid usa mi-a alunecat mana pe cleanta si aceasta s-a trantit provocand un sunet puternic.Mi-am tinut respiratia pret de cateva secunde, speriata de gandul ca l-am trezit.Am rasuflat usurata cand mi-am dat seama ca doarme ca valiza in gata.

              Mi-am facut rutina de dimineata, apoi am coborat la parter pentru a pregati cafea si micul dejun.Mi-am pus mana la inima, crezand ca are sa imi sara din piept cand am vazut intreg parterul devastat.Ai fi putut jura ca pe aici a trecut uraganul.Mi-am croit cu greu drum pana in bucatarie, straduindu-ma sa nu calc pe cutiile de suc sau pe diferite ambalaje.Am bombanit in gand, in timp ce luam un sac de gunoi de pe rola din sertar.Am inceput sa adun tot ce gaseam pe masa incercand sa fac putin loc.

                  Strangeam niste pufuleti cu branza, cand am auzit um mormait venind de sub pungile de cipsuri.M-am indepartat incet de masa, fiind convinsa ca in orice secunda ar putea sari ceva pe mine.M-am apropiat incetisor de sertarul in care se aflau diverse ustensile pentru gatit si am apucat primul lucru care mi-a cazut in mana.Am nimerit o paleta de lemn folosita adeseori la amestecatul in diverse sosuri.Am ridicat-o deasupra capului, apoi am lovit cu toata puterea de care eram capabila chiar in mijlocul mesei.

                     Tipand ca din gura de searpe, saracul Calum a sarit ca ars de pe masa, dand din maini ca un pui de vrabie speriat, lasat pentru prima data sa-si ia zborul.

-Esti nebuna? Vrei sa ma omori? Sunt prea frumos ca sa mor! tipa la mine, masandu-si umarul.

-Nu, scuze, doar ca am auzit un sunet ciudat ca un fel de mormait, si sunt sigura ca si tu daca ai fi patit asta te-ai fi speriat si ai fi lovit crezand ca e un sobolan, i-am raspuns pe acelasi ton.

-Tocmai m-ai facut sobolan? ma intreba acesta punandu-si mainile in sold.

          L-am privit perplexa.

-Eu tocmai ti-am explicat motivul pentru care te-am lovit cu o paleta de lemn in umar, iar tu ai inteles ca te-am facut sobolan? l-al intrebat exasperata.

-Doamnelor,doamnelor! Va rog, nu va mai certati, interveni Ash,doar el stiind de unde a aparut.

           Cearta noastra a fost intrerupta de vibratul telefonului meu, ce ma instinta ca am primit un nou SMS.Era de la Emma care ma anunta ca in doua ore ajunge acasa si spera sa nu gaseasca casa cu fundul in sus.Mi-am acoperit gura cu dosul palmei incercand sa opresc o injuratura.Le-am aratat si baietilor mesajul, privindu-ma la fel de panicati cum probabil ii priveam si eu.Nici unul din noi nu stia ce sa spuna sau ce sa faca.

-Daca incepem sa ne agitam nu o sa rezolvam nimic.

-Chitaila aici de fata are dreptate,spuse Ash.

-Cafea? i-am intrebat indreptandu-ma deja spre filtru.

-Da, au raspuns la unisol baieti, asezandu-se la portiune de masa pe care reusisem sa o curat.

-Ne trebuie tot ajutorul pe care il putem obtine, spuse Ash luand o gura mare din cana lui de cafea.

-Adica? intreba Calum masandu-si umarul.

-Adica trebuie sa ii sunam pe toti care au fost la petrecere noaptea trecuta si sa ii rugam sa vina sa ne ajute sa facem curat, clarifica acesta.