– Seungmin! Te-ai gândit să mai treci pe la școală? mă întreabă profesoara de istorie.
– Umm..., mă bâlbâi eu.
– Am făcut niște mutări în bancă. Tu stai cu Hyunjin în ultima bancă de la perete.
Am înghițit în sec. Hyunjin? Ultima bancă? M-am uitat spre Hyunjin. Zâmbea. Oh Doamne buzele alea mă omoară. M-am așezat imediat în bancă, înainte să leșin.
Nu eram atent la oră, ca de fiecare dată. Dar acum aveam un motiv bun. Mă uitam de zece minute la buzele lui. As vrea să le ating.
– Nu te mai holba la mine, îmi spune el calm, uitându-se la tablă.
– Poftim?
Se întoarce cu fața la mine și își așează palma pe piciorul meu.
– Am spus să nu te mai holbezi la mine. Jisung m-ar omorî.
Își plimba palma pe tot piciorul meu. Nu știam ce să fac.
– A-atunci de ce faci asta? întreb eu roșind.
– De parcă nu ți-ar plăcea, spune și își dă ochii peste cap.
Se uita în ochii mei, mușcându-și buza și deodata s-a oprit.
– De ce te-ai oprit? Adică~ mai bine. Nu vreau să fim prinși.
– Atunci de ce nu vrei să îți fac mai multe într-un loc unde nu este nimeni? spune și se apropie de fața mea. Sau ești prea inocent?
Nu vreau să îi dezamăgesc pe Changbin și Jisung, dar vreau să ies din cochilia mea 'inocentă'.
Nu am apucat să îi spun nimic. Se sunase de pauză.
a/n: mă iau de mână cu Seungmin. Cred că am roșit tot capitolul.
și mor de la poza asta ❤❤❤❤❤💖💖💖💖💖❤❤💖💖❤❤💖❤❤
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
