Plastic heart ; seungjin

capitolul 10

Părea o idee bună să sar peste câteva mese, ca să pot lucra mai mult. Se pare că Wonpil nu gândește ca mine.

– Ai aici destule proteine cât să te pui pe picioare până mâine.

– Dar trebuie să merg azi la școală.

– Nu în starea asta, spune și pleacă.

Oare Hyunjin o să spună tuturor de seara aceea? Sigur o să mintă. Nu își poate păta demnitate.

– Seungminnie, eu mă duc în oraș cu niște treburi. O să mă întorc târziu. Să mănânci și promite-mi că nu pleci.

– Promit..

Oricât de mult aș fi vrut să merg la Hyunjin, nu îl pot dezamăgi pe Wonpil.

~Hyunjin~

Aveam istorie prima oră. Mai bine spus, aveam oră cu Roșcovel.

– Se pare că Seungmin lipsește din nou, oftează profesoara.

În pauză i-am căutat pe Jisung și Changbin. Am dat de amândoi la cantină.

– Jisung, știi cumva de ce lipsește Seungmin?

– De ce ți-ar păsa? mă întreabă Changbin. I-ai făcut ceva?!

– Binnie, calmeaza-te, îi spune Jisung. De ce întrebi, Hyunjin?

– N-nu mai contează.

Nu pot să cred că spun asta, dar sper că este bine.

După școală am mers la el. Poți afla multe când ai cunoștințe. Cum ar fi adresa unei persoane.

Am ciocănit la ușa și Seungmin mi-a deschis.

– H-hyunjin?! Ce cauți aici? Și de unde știi unde locuiesc? I-intră.

– De ce ești atât de alb la față? S-a întâmplat ceva?

– Ieri am leșinat și am ajuns la spital. Dar sunt bine.

– Nu pari. O să stau cu tine.

– Ce? Stai! Fratele meu o să vină în curând acasă.

– Iar mie nu îmi pasă. Vreu să te fac bine.

S-a înroșit. Sper că este un semn bun.

a/n: imi urăsc capitolele la fel de mult cum îmi urăsc notele de la examene.

btw YoongisBultaoreune mă omoară in ultima vreme. send help.

ugh sunt racita si am frisoane ;-;