– Jisung? Putem să vorbim?
– E important, Roșcovel? Am câteva treburi de făcut și nu am prea mult timp liber.
– Nu-i nimic, putem să vorbim mai târziu..
– Nu, Jisung. Stai aici și ascultă-l, îi spune Changbin.
– Legat de ce mi-ai spus de Hyunjin, să stau departe de el, îmi pare rău că nu am făcut-o.
– Știam, Seungmin, nu trebuie să îți ceri scuze. Mă bucur că totuși te-ai gândit să îmi spui.
– Stai puțin, de unde anume știai tu de ei doi iar eu nu aveam nicio idee?
– I-am văzut la cofetărie. Și săptămâna trecută, când reușisem să scap de acasă, cu gândul să vin la tine, l-am auzit. M-am gândit că dacă nu mi-ai spus de bună voie, nu trebuie să te grăbesc.
– Jisung, nu e nimic între mine și el. Cel puțin, nu mai este. Deci totul e bine.
– Cum spui tu. I-am văzut privirea, când se uita la tine. Dacă și tu simți ceva pentru el, sari pe el, îmi spune râzând.
Acest "dacă" e foarte mare.
a/n: ce frumos plouă afară
mai bine să nu o mai facă
nu pot să ies din casă :(
CITEȘTI
Plastic heart ; seungjin
FanfictionNu știu dacă este posibil, dar m-am îndrăgostit de inima ta de plastic.