Hărțuitorul

Capitolul 2

Ayanna :
   Ieri am facut curat in apartament, am facut de mancare, am vorbit cu Everina si...la naiba! M-am gandit toata ziua la necunoscutul care m-a nagat intr-o spaima constanta de care nu mai pot sa scap. Ies din cartier si la zece metri de coborat la vale ma asteapta si Everina deoarece autobuzele sunt la minim un kilometru departare de intrare, de parca am fi canibali nu tot oameni.

  Am terminat si cu scoala pe ziua de azi. Planuiesc sa imi fac tema la geografie dar inainte sa scot caietele din rucsac telefonul meu incepe sa bip-uie puternic, semn ca am primit un mesaj. Imi musc buza de jos si inspir lacom aer in mine deschizand micul pliculet digital.

+310(...) : Bravo micuta Ayanna, te-ai tinut tare si desi urasc ca cineva sa imi calce in picioare ordinele ma bucur ca tu ai facut-o. Sper sa iti placa cartierul meu, si mai sper sa iti dai seama ca de azi inainte esti din nou a mea. Citesc mesajul de mai multe ori. A fost doar un test pana la urma urmei, dar nu asta conteaza, m-am mutat acum patru zile si am intrat deja in probleme , minunat. Cica cartierul lui,cine naiba se crede? Dumnezeu?Din nou? Cum adica? 

Ayanna : Nu stiu cine dracu te crezi dar tin sa iti aduc la cunostiinta ca eu nu am fost si nu sunt a ta si asta nu e cartierul tau , ca doar nu esti Dumnezeu. Apropo, cum iti dau inapoi banii?

+310(...) : Gurita mai mica Ayanna , iti garantez ca Dumnezeu e mic copil pe langa mine si cartierul e al meu cu tot ce e inauntru, inclusiv oamenii si tu. Daca iti cotrobai putin prin amintiri e posibil sa iti dai seama cine sunt, si ca ai mai locuit aici. Deci tu ai fost mereu a mea si intr-un timp tu ai vrut asta. Banii ii poti pastra linistita. Raman perplexa citind din nou si din nou acest mesaj blestemat. Pana la varsta de noua ani am locuit aici, la bunici apoi m-am mutat in Beverly Hills cu parintii mei ca sa ma intorc inapoi in fostul apartament al reposatilor mei bunici. M-am schimbat prea mult de atunci si nu am intereactionat cu nimeni niciodata cat eram aici inafara de Eve, parintii ei au fost prieteni cu ai mei si am facut scoala primara impreuna. Aveam noua ani, nu imi amintesc mai nimic, au trecut zece ani de atunci. 

Ayanna : Eram o mucoasa fara creier , daca m-ai cunoscut sa stii ca nu imi aduc aminte nimic si eram prea mica sa imi dau seama de ce spun. O sa iti fac TIE o favoare si o sa pastrez banii, te rog sa ma lasi dracului in pace. O viata frumoasa hartuitorule! Ma gandesc de doua ori dar pana la urma ii blochez numarul definitiv. Nu stiu cine e si sper sa nu aflu vreodata. Am sa donez maine la prima ora banii unei case de copii. Mama m-a crescut o luptatoare, nu am sa ma predau unui om plin de sine si arogant.