Hărțuitorul

Capitolul 4

Ayanna :
-Poate pur si simplu e un admirator secret care te are crush. Spune Eve pe un ton dăh.
-E un hărțuitor. Asta e. Vreau sa ma lase naibii în pace. Spun putin mai tare decat trebuie si trantesc dulapul din care mi-am luat cartile pentru urmatoarea oră. Prietena mea se uita exasperată la mine si ma simt tradata. Parca ii tine lui partea desi nici nu il cunoaste.

-Am auzit si eu de el Ayanna. Si e un tip periculos, pe care nu ai vrea sa il calci pe coada. Recunoaște Eve luand-o la pas cu mine si eu cad pe ganduri. Toata lumea știe cine e inafara de mine.
-Bine că toți il cunoasteți. Bomban dandu-mi peste cap ochii. Practic il cunosc, s-a apropiat de mine mai mult decat trebuie...ba chiar m-a sărutat. M-a sarutat asa de gentil incat pentru un moment m-am pierdut in ciuda contextului si am avut un moment de rătăcire. Tind sa cred si sper sa fie asta impreuna cu frustrarea mea sexuală.
-Poate nu e un lucru rau pana la urma. Te-a sarutat. Putea sa te violeze sau omoare. Gandeste-te la asta. Poate chiar te place. Optimismul prietenei mele o sa ma bage in mormânt la propriu. Imi umezesc buzele asezandu-ma in banca asteptand ca ora de logica sa inceapa odata si odata.

+310(...) : Iti sta bine cu acei pantaloni. Iți fac un fund superb. Numai bun de mâncat micuțo. Tresar odata cu restul clasei la auzul bipaitului telefonului meu. Profesoara se uita urat la mine si eu înjur pe sub mustăți dând telefonul pe vibrații.

Ayanna: Stai departe de mine obsedatule. Sunt in timpul orei, lasa-mă sa fiu atenta. Tastez repede pe sun pupitru si inchid ecranul. Imediat apare si raspunsul, facand-o pe Eve sa se incrunte straniu.

+310(...): Știu ca esti in timpul ore. Te văd. Ai un nas draguț. Imi molfăi limba si incerc sa nu răbufnesc de fata cu toata lumea. E ultima ora si e optionala. Imi iau ghiozdanul si spre surprinderea profesoarei imi iau "la revedere" si plec rapid din clasa cu noua copii rămăși. Mă pândește afurisitul. O mână ma trage dupa ultimul hol ce ma despartea de ieșire si dau de cele doua oceane albastre. Buzele ii sunt descoperite de data asta, si cele doua linii trandafirii se curbeaza într-un rânjet plin de aroganță.
-Ti-a fost dor de mine micuțo? Intreabă el si eu incerc sa imi tin sub control emoțiile.
-Nu. Mârâi si raspunsul meu il face sa râdă, e un psihopat.
-Și mie mi-a fost. Ma relaxez sub stransoarea sa fină. Vorbeste atat de cald pentru prima data de cand il cunosc.

Face un gest specific eschimoșilor si isi freacă nasul descoperit de al meu. Brusc devine mai puțin amenințător si periculos in ochii mei. Parca tot organismul meu a luat razna cand imi amintesc cat de aproape e
-Dă-ți masca jos. Il rog si eu ofteaza negand. Parea ca se multumeste doar analizandu-ma.
-Nu pot. M-ai recunoaște imediat. Și nu as fi singura persoana pe care ai urâ-o. Cuvintele sale ma fac din ce in ce mai confuza si imi incordez maxilarul ofticata cand pleaca si ma lasa cu buza umflată. Nu o sa il urmăresc. Pana la urma urmei nici nu il vreau in preajma mea.