Hărțuitorul

Capitolul 14

Ayanna :

Nu mai vreau la scoala. Ma stramb la maxim si ma uit la ceasul desteptator care acum este bucati. Nu mai suport sa fiu trezita de dimineata. Este peste puterile mele. Luni am chiulit dar astazi trebuie sa merg.

Mi-am facut un dus, toaleta. M-am imbracat lejer, blugi negrii si o camasa alba legata de mijloc intr-o fundita cu o pereche de bascheti. Ziua asta nu prevestea nimic bine, sper sa ma insel.

Cobor scarile blocului in fuga si intru in masina Everinei sarutand-o pe ambii obraji.

-Stii ca pot lua autobuzul.

-Stii ca urasc mijloacele de transport in comun.

Spuse ea pe acelasi ton ca si al meu. Oare daca ii spun ca vreau sa imi iau masina sa nu ma mai duca ea la scoala, reactioneaza urat? Pana la urma trebuie sa cheltuii banii lui Shawn din contul meu.

-Imi iau masina.

Ma trezesc eu la jumatatea drumului si ea isi da ochii peste cap.

-Bine. Dar trebuie sa iti iei si carnet.

Spune ea si eu incep sa rad. La asta nu m-am gandit. Am avut atatea probleme pana acum incat nu am avut timp sa dau de carnet. Dar acum o sa o fac. Daca toata lumea are permis eu de ce sa nu am? Acum cand am si bani si timp si ma simt bine, uitand de toate rahaturile. Este perfect.

-Nu imi zii ca dai de carnet.

Everina opreste masina si se uita tinta la mine incercand sa imi ghiceasca gandurile.

-Ba da. Astazi ma inscriu, firar sa fie daca nu.

Cobor val vartej din masina, luand-o spre biroul doamne Fitz, cea care organizeaza cursurile de legislatie a scolii noastre.

-Lasa-l, Kevin o sa fii suspendat.

La auzul numelui, vocii gardianului si la vederea gloatei de adolescenti adunati in fata scolii, parul mi se ridica de pe corp, pielea fiind una de gaina. Nu este posibil. Ce naiba?

Ma bag in fata elevilor si il vad pe Kevin cum ii imparte pumni unui boboc, acesta fiind mai mult desfigurat si inconstient. Imi pun mana la gura si imi scap ghiozdanul, exclamatiile negative din jurul meu nefiind brusc asa de clare.

-Kevin, opreste-te.

Tip din toate puterile mele si el chiar se opreste.

Isi indreapta privirea spre mine, fata lui are semne evidente, cativa dinti fiind lipsa din gura, el respirand sacadat. Privirea lui arata setea de sange si atunci cand ma vede corpul incepe sa ii tremure. Se apropie de mine cu incetinitorul,de fapt, cam totul se intampla cu incetinitorul.

Bobocul este cules de pe jos si lumea intra in scoala, Kevin tipand la toata lumea sa plece, asi fii plecat si eu dar privirea lui e tinta pe mine si picioarele mele sunt incapabile sa se miste cel mult un metru.

-Asta e din vina ta.

Ragetul lui nu are nimic omenesc in el si imi face lacrimile sa iasa afara. De ce nu ripostez? Simt o compasiune imensa pentru el, are probleme mintale. Dar cand voi fii calcata in picioare cine va simtii compasiune pentru mine?

-N-nu înțeleg.

Cuvintele mele smulse mai mult din gura il fac sa rada. Este asa aproape de mine incat ii simt respiratia ce miroase, de fapt pute, a alcool si tutun.

Inainte sa mai apuce sa spuna ceva, este trantit cu usurinta la pamant, si un picior in frunte ii este destul sa isi piarda constiinta. Everina se uita la el degustata si dupa aceea vine la mine, prinzandu-mi obrajii in palmele ei calde. Are o privire panicata dar eu nu pot schita nici o reactie.

-Esti bine? Zi-mi te rog ca da. Ti-a facut ceva? Ayanna, raspunde-mi la dracu ca o sa turbez.

Everina cauta orice reactie din partea mea. Insa cand mi-am adus aminte de privirea psihopata a lui Kevin, am ingenunchiat si am inceput sa sughit cu spasme, nevenindu-mi sa cred ca s-a transformat intr-un asemenea hal.