Hărțuitorul

Capitolul 7

Ayanna :
În jurul meu este plin de oameni care de care mai desfrânați, as vrea sa spun ca sunt numai femei curve dar nu pot deoarece si eu cu Evelina suntem aici.

Purtam amandoua aceeasi rochie rosie cu decolteu adanc in V si pantofi negri cu toc. Nu am fost deacord la început dar trebuie sa fiu rea pana la capat.
-Șase shot-uri de tequila. Tipa prietena mea spre barmanul care ne face ochi dulci de cand am intrat in raza sa vizuala. –Trei tu, trei eu. Sunt amestecate cu suc de mere. Deci nu o sa ia asa tare. Continua experta in astfel de nopți si eu ma rezum doar printr-o miscare a capului.

+310(...) : Deobicei la 00:00 se trimit mesaj cu "Te iubesc" nu "Raspunde-mi la dracu", iar daca ai vrut sa ma calci pe coada ai reușit. Acum iesi naibii din raza mea vizuala, din club si atât.

Zambesc ca un copil tampit, ma uit in jurul meu si dau pe gat rapid cele trei pahare, uimandu-ma pe mine, Evelina si barman in acelasi timp.

Ayanna : Dispari. Nu-mi spui tu mie cum sa imi traiesc viata. De ce iti pasa? Pana la urma urmei tu esti ala care m-a lăsat baltă.

O trag pe femeia de langa mine pe ringul de dans si incepem sa ne miscam care mai de care una pe langa alta. Chiar daca nu am fost adepta petrecerilor niciodata, întotdeauna am stiut sa ma misc dupa spusele celor din jurul meu. Aud zeci de bâzâituri de la telefon dar nu bag in seama acest amănunt. O prind de talie pe Evelina si o lipesc de mine. Desi surprinsa, incepem sa dansam senzual, atragand priviri si intocand capete. Tot ce sper este ca el sa ma vadă.
-Ma duc la un cocktail cu barmanul. Spune chicotind si imi face cu ochiul lasandu-se trasa se bărbatul dragut care ne-a servit acum zece minute. Imi unduiesc singura corpul, pana mi se alătură un al doilea.

Dau sa ma intorc speriata dar orice celula din corp arde cand ii aud vocea.
-Sunt eu pisicuță. Ma împing in el, lasandu-ma prada instinctelor primare. Shawn este chiar aici, in spatele meu. Chicotesc din nou si din nou si din nou. Corpurile noastre sunt înfierbântate si imi dau seama cu ușurință ca de aceasta data nu are nici o masca. Ar fi fost bizar totusi sa se plimbe mascat printre atatia oameni. Vreau sa ma intorc. Dar nu pot. Mainile sale imi tin strans talia. Prea strans. Si desi nu ma doare, ma tine in loc.

-Vreau sa ma intorc. Spun cat sa ma fac auzita si desi ezita, imi da drumul. Ma intorc cu fata la el. Maxilar patrat. Ochii mirifici. Privire iritata si nerabdatoare. Piele alba ca zapada. Fara nici macar un defect. Este superb.

Îl plesnesc. Nu ii spun nimic. Nu ma incrunt. Pur si simplu in plesnesc, varsandu-mi toata îngrijorarea din ultimele zile si furia pe el.
-Idiotule, m-am îngrijorat pentru tine. Murmur, iar el chicoteste surprins. Nu stiu cum am reușit dar am ajuns in bratele sale. Majoritatea persoanelor se uita iritant de atent la noi. Toata lumea il cunoaste, mai putin eu.

Dar are un aer familiar. Prea familiar. Un aer de persoana pe care o cunosc nu doar de cateva zile.
-De ce nu mi-ai raspuns la mesaje? Intreb cand imi revin din transă. Buzele noastre sunt la câțiva milimetri depărtare si simt o nevoie uriașă sa mi le rod pe ale mele.
-Am avut telefonul stricat. Poate ca pare o scuza penibila dar asa si e. Spune el indiferent si eu oftez. Parca toata muzica si zgomotul din jurul nostru a dispărut. –Acum te sarut. Nu apuc sa refuz ca buzele sale sunt presate de ale mele într-un sarut năucitor. Un sarut care imi executa ratiunea si imi elimina gravitatea, el fiind singurul meu sprijin acum.