De atunci, l-am tot văzut trecând cu bicicleta pe strada mea, ba încolo, ba încoace şi mi-am dat seama că făcea ture, doar ca să mă vadă pe mine.
Într-o seară, a venit o vecină la noi şi mi-a adus o hortensie, cu coada scurtă, care părea ruptă în grabă. "Am văzut un băiat cu o bicicletă, când încerca să o fixeze în poartă..." - mi-a spus vecina mea, zâmbind sugestiv. Am luat hortensia şi am aruncat-o, ca să-i arăt vecinei că nu mă interesa acel băiat.
Cred că vreo două luni, băiatul acela mi-a tot lăsat flori în poartă... şi îl vedeam mereu trecând cu bicicleta, însă doar ne priveam şi atât. Nu i-am dăruit nici măcar un zâmbet.
Probabil că a făurit un plan prin care să ajungă la mine, pentru că într-o zi, m-am pomenit cu el în grupul meu de prieteni. Se împrietenise cu unul dintre vecinii mei, cu care eu îmi petreceam timpul liber. Nu ştiu de ce m-a ofticat situaţia aceea, dar l-am ignorat, ca să-i arăt că nu se ajunge prea ușor la mine.
