Fascismul in România

Anti-comunism și rasismul

Anti-comunism si anti-semitism

Cele doua aspecte centrale ale ideologiei fasciste romanesti sunt anti-comunismul si anti-semitismul. Ca majoritatea ideologiilor fasciste, lupta impotriva comunismului a fost principala preocupare a fascistilor romani. Fascistii romani sustin ca, prin natura sa comunismul a fost incompatibil cu „structura psihica a poporului roman" si a intereselor naţionale romanesti. Anti-comunismul vehement a fascismul romanesc are legatura cu interferenta persistenta a Rusiei in afacerile politice din Romania. Intr-o anumită masura, anti-comunismul si anti-semitismul au fost legate intre ele in ideologiei fascista romana. Comunismul a fost considerat de catre multi fascisti o conspiratie evreiasca. Antisemitismul fascist in Romania a fost utilizat de catre Garda de Fier pentru a distrage atentia micii burghezii de la problemele sociale, economice si politice ale natiunii. Antisemitismul in ideologia fascista romana a fost deosebit de violent. Evreii au fost considerati „o rasa inferioara si degenerata" si au fost adesea acuzati de „modificarea" culturii romanesti si a problemelor socio-economice ale natiunii. Ideologia fascista romana a cerut un „plan pentru eliminarea totala a evreilor" din Romania.

Rasismul
Rasismul reprezintă un grup de atitudini, practici și acțiuni care își au sursa în convingerea că diferențele sociale și culturale se explică prin diferențe biologice și ereditare dintre rasele umane. Apartheidul în Africa de Sud și Ku Klux Klanul în SUA au dat dimensiuni aberante rasismului.

Rasismul este procesul de discriminaredatorat credințelor și ideologiilor, produse în secolele XIX și XX de către francezii Jules Soury, Joseph Arthur de Gobineau și Charles Maurras sau de germanul nazist Alfred Rosenberg, conform cărora rasele omenești pot fi clasificate de la inferior la superior în baza caracteristicilor biologice fundamental diferite cu care par a fi înzestrate. Rasismul presupune așadar că oamenii sunt inegali în funcție de etnia căreia îi aparțin sau de culoarea pielii, adică, mai global, convingerea că popoarele sunt inegale ca atare.

Rasism constitue orice acțiune, practică sau convingere care reflectă o viziune despre lume bazată pe conceptul rasial, care la rândul lui definește convingerea că oamenii sunt împărțiți în entități biologice separate și exclusive numite „rase", și că există o legătură cauzală între caracteristicile fizice cu care se definește acest concept și personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile morale sau alte caracteristici comportamentale umane, și că anumite rase sunt prin naștere superioare altora.

Rasismul este din punct de vedere al metodologiei psihologice un „esențialism". Esențialismul cognitiv este o formă răspândită și vastă de mecanisme de clasare tipice gândirii umane, care acoperă procesele intelectuale atât ale adulților cât și ale copiilor, pe cele ale indivizilor din țări avansate socialmente cât și pe acelea ale membrilor triburilor aflate din punct de vedere social încă în plină preistorie. El se rezumă la tendința spontană și persistentă, inconștientă și intuitivă, de a reprezenta lucrurile sau persoanele, considerând caracteristicile lor ca fiind produse de o „esență" care în fapt este fictivă dar care în percepția indivizilor este proprie categoriei lor. Caracteristicile asociate acestei esențe pot fi realități observabile (precum atribute fizice ca în cazul rasismului) sau pure ficțiuni (ca personalitatea astrologică, de exemplu).

Rasismul in Romania

Rasismul este o realitate pe care o trăiesc mai multe minorități etnice și religioase din România. Cu toate acestea, amploarea pe care o iau aceste manifestări sunt deseori necunoscute și nu sunt documentate, în special în surse oficiale de date.

Minoritatea romă este printre cele mai discriminate grupuri din accesarea diferitelor bunuri și servicii în România. Cele mai frecvente forme de discriminare sunt legate de accesul la servicii, accesul la educație, ocuparea forței de muncă și locuințe. Printre români există multe prejudecăți cu privire la romi, care sunt considerați hoți, nespălați sau leneși.

Discriminarea rasială în accesul la locuințe ia forma de segregare rezidențială și nesiguranță de posesiune. Condițiile de viață ale comunităților de romi sunt foarte precare. Cazurile de discriminare rasială cu privire la accesul la locuințe au fost puternic criticate de societatea civilă, dar sunt, în general, susținute de majoritatea populației, ceea ce asigură un puternic suport electoral pentru politicienii care promovează astfel de măsuri. Din punct de vedere al accesului la sănătate, minoritatea roma și imigranții fără acte se confruntă de asemenea cu probleme serioase. Romii sunt expuși la probleme grave de sănătate din cauza unor factori individuali (refuzul personalului medical pentru a trata romii) sau structurali (șomaj, lipsa documentelor de securitate socială).