Fascismul in România

Fascismul in Romania

Ca majoritatea miscarilor fasciste europene, fascismul romanesc a aparut din criza politica, economica si ideologica care a urmat dupa Primul Razboi Mondial. Cu toate acestea, dezvoltarea fascismului romanesc este diferita de dezvoltarea fascismului in Europa de Vest din cauza istoriei politice unice a statului roman. Desi Romaniei i-a fost acordata independenta in 1877, incercarile de deznationalizare si dominatie economica si politica de catre turci, greci, rusi si Europa de Vest a contribuit la formarea unei ideologii fasciste autentice romanesti.

Criza economica

Criza economica, care a urmat dupa primul razboi mondial a avut un impact semnificativ asupra dezvoltarii ideologiei fasciste romanesti. Tranzitia graduala a economiei romanesti intre secolele 19 si 20, de la o baza agricola la o structura mai capitalista, a condus la un somaj ridicat si inrautatirea conditiilor de viata pentru taranime, clasa muncitoare si mica burghezie. De exemplu, analfabetismul si mortalitatea infantila in mediul rural au fost printre cele mai ridicate din Europa. Centralizarea capitalului in mainile catorva, a dus la diferentierea sociala puternica intre populatia urbana si rurala. De exemplu, in mediul rural din Romania, care continea o mare parte a populatiei, consumul era numai de zece la suta din totalul produselor industriale intre 1936 si 1937, in timp ce populatia urbana consuma nouazeci la suta. Aceste conditii economice au contribuit la tulburari politice si nemulţumiri in randul micii burghezii (principala baza politica a Garzii de Fier) si in randul intelectualilor conservatori, care au pus la indoiala eficacitatea modelului capitalist in Romania. Valoarea semnificativa a investitiilor straine de catre natiunile din Europa de Vest, in special Franta si Marea Britanie in Romania (investitiile straine reprezentau peste treizeci de procente din economia Romaniei), a condus la opinia ca economia si politica Romaniei era condusa de investitii si interese straine, contribuind la un sentiment foarte puternic de hiper-nationalism si xenofobie. In plus, esecurile modelului capitalist au fost legate de evreii romani. Mica burghezie, a fost grav afectata de dificultatile economice din perioada interbelica, dand vina pe „capitalisti evrei" pentru aceasta situatie, sentiment ce a caracterizat mai tarziu fascismul romanesc.

Organizarea politica ineficienta a statului roman in perioada interbelica a contribuit la dezvoltarea fascismului in Romania. Esecul democratiei parlamentare romanesti a fost rezultatul unor legi ineficiente a unor institutii politice ineficace si a legilor electorale in constanta fluctuatie. Sistemul electoral slab structurat al Romaniei si obisnuita zdrobire a fortelor de opozitie prin mijloace violente si ilegale a produs un „guvern prin rotatie", in care nici un partid nu detinea puterea. Prin urmare, Romania nu a conoscut pe deplin o democratie parlamentara autentica , in ciuda structurii democratice liberale a sistemului sau politic. Criza liberalismului in politica romaneasca a contribuit la dezvoltarea unor tendinte fasciste si dictatoriale. Interventiile straine in politica romaneasca de catre puterile occidentale au contribuit sentimentului de hiper-naţionalism si xenofobie. In special, interventia Marii Britanii, Germaniei si Frantei in 1878, cu scopul de a impune eliminarea discriminarii religioase impotriva evreilor romani, au legat si au adus impreuna sentimentele de nationalism, xenofobie si antisemitism din Romania.
Radacinele intelectuale ale ideologiei fasciste romanesti poti fi gasite la ganditori conservatori ai secolului 19 si 20, cum ar fi Mihai Eminescu si AC Cuza. Gandirea conservatoare romana s-a dezvoltat din tensiunile sociale, politice si economice ale secolului 19. Esecurile capitalismului si a democratiei liberale in Romania au contribuit la dezvoltarea ideilor proto fasciste care au influentat foarte mult ideologia romaneasca fascista. Scrierile poetului roman Mihai Eminescu a inspirat dezvoltarea hiper-nationalismului fascist romanesc. Eminescu protesta in legatura cu faptul ca Romania secolului al 19-lea era guvernata de „institutiile franceze, afacerile evreiesti si industria austriaca." Eminescu a exprimat frustrarile socio-economice ale micii burghezii, tapul ispasitor pentru probleme Romaniei fiind intodeauna considerat evreul. Eminescu a afirmat pozitia clasica fasicta a „Treia Cale", respingand socialismul deoarece il vedea ca o „abstractie straina" si liberalismul, deoarece „a transformat Romania intr-o canalizare sociala a occidentului si a rasaritului." Eminescu si-a exprimat nostalgia pentru zilele feudalismului romanesc, care potrivit acestuia, a fost un sistem " cu cea mai mare libertate, descentralizare, autonomie comunala si independenta claselor. Oamenii nu au fost egali si pentru acest motiv au fost liberi. " In secolul 20, ideile lui AC Cuza, avangarda intelectuala a Garzii de Fier, au reprezentat conservatorismul care a aparut din tensiunile sociale ale perioadei interbelice. Ideile lui Cuza au inspirat o mare parte din anti-comunismul si anti-semitismul care au fost o parte integrala a ideologiei fasciste romanesti. Cuza a divizat societatea romaneasca in trei clase, clasa rurala, clasa mijlocie si clasa conducatoare, argumentand ca acest sistem ierarhic a unificat natiunea, " clasele sunt etapele de dezvoltare a aceleiasi natiuni... In consecinta, nu trebuie sa existe niciodata dusmanie intre clase." Critica adusa comunismului a fost bazata pe ideea ca „lupta de clasa atunci cand intra intr-o societate, este o boala periculoasa, care conduce natiunea spre distrugere." Cuza a fost de asemenea, arhitectul intelectual al antisemitismului modern romanesc. Anti-semitismul lui Cuza a fost bazat pe teoriile rasiste ale lui Chamberlain si Drumont. Pentru Cuza, evreii erau un „corp strain" si principala sursa a dificultatilor socio-economice din Romania.

(Datele au fost preluate de pe site-ul https://iasromania.wordpress.com/2011/02/22/ideologia-fascismului-romanesc/amp/)