Durere mută

nouă.

      Dimineața mă prinde cu zâmbetul pe buze, după o perioadă destul de lungă mă trezesc zâmbind și cu o poftă de viață.

Mă întind în pat până îmi simt oasele trosnind.
Am avut un somn liniștit, fără coșmaruri, fără frică. Un somn cum nu am mai avut de câțiva ani.

Mă ridic din pat și privesc soarele printre draperiile pe jumătate trase.
Oare cât o fi ceasul, de este așa însorit afară?
Îmi încalț papucii și merg spre baie să îmi înviorez ziua cum trebuie.

Deschid ușa băii și văd că lângă perna unde am dormit este un bilet.
Mă apropii de pat și mă așez pe marginea patului, iau foaia și citesc mesajul lăsat cu un scris caligrafic și foarte atent.

      Bună dimineața, draga mea. Nu am vrut să te trezesc, dormeai așa frumos. Așa că am lăsat acest bilețel, probabil că eu deja sunt în avion sau în mașină, în drum spre casă. Aici ai numărul meu, când te trezești sună-mă, sau lasă-mi mesaj.
Am pregătit pentru tine și sora ta micul dejun, este pe masă în bucătărie.
Promit că o să rezolv repede treaba și o să vin să discutăm.
Să ai o zi frumoasă, și nu uita. Zâmbește, ești minunată când zâmbești.

Las biletul pe pat și mă trântesc peste perne și pilotă, zâmbesc, chiar zâmbesc și mă simt fericită.

Merg să o trezesc pe Esthera și apoi să mâncăm. O să avem o zi lungă și aglomerată.

Nu știu ce a fost cu mine, dar aseară am luat numai decizi pe moment. Fără să mai le gândesc înainte.

După ce am oprit toată vraja sărutului, am rămas îmbrățișați câteva ore. Nimeni nu a spus nimic, doar am stat pe acea canapea îmbrățișați și fiecare era cufundat în gândurile lui.
Eu mă gândeam la tot ce s-a întâmplat și mă întrebăm în sinea mea, de ce nu am făcut asta mai demult?
Dar, poate că dacă o faceai mai demult, nu mai treceai prin toate stările astea de fericire, pe care le ai acum.

    — Mavi, trebuie să plec. Este destul de târziu, și am nevoie de odihnă.
Palma lui se plimbă pe spatele meu și îmi provoacă o stare de somnolență, și nu vreau să dorm. Nu încă.

Mă ridic puțin și îl privesc, încă nu îmi dă drumul din brațele sale, dar a slăbit strânsoarea puțin.

    — Ă, ai vrea să...
Îmi duc mâna pe pieptul lui și trasez linii cu degetul peste tricoul lui. Toată căldura din corp urcă în obraji și înghit în sec când îi văd privirea aceea, plină cu răbdare și înțelegere.

    — Să ce?
Îmi ridică chipul spre al lui, și acum suntem la același nivel. Credeam că mă va săruta iar, dar nu a făcut-o.
Am închis ochii și mi-am mușcat buza de emoție.
De ce mă simt atât de slabă și emoționată?

    — Spune-o, să ce?
Încerc să mă retrag din brațele lui, dar nu reușesc.
Îmi apucă talia cu brațul și cu cealaltă îmi ia un picior și îl trece peste ale lui.
Totul se întâmplă foarte repede, de parcă a mai făcut asta până acum.
Nici nu am avut timp să clipesc.

    — Ce...
Încerc să mă dau jos de pe el, dar nu pot. Mâinile lui acum sunt pe șolduri și mă ține nemișcată.

    — Liniștește-te, nu îți fac nimic. Doar mă asigur că nu fugi, iar.
Îmi proptesc mâinile de umerii lui și încerc să mă relaxez.

    — Dacă vrei, poți rămâne cu mine peste noapte.
Îl privesc în timp ce spun ceea ce mă macină și îl văd zâmbind.

    — Mi-ar plăcea, al naibii de mult.
Zâmbesc și eu și îmi încolăcesc mâinile după gâtul lui.
Palmă lui se duce în sus pe șira spinării și deja mă trec toți fiorii.   — Și mi-ar place și mai mult dacă m-ai lăsa acum să te sărut.
Înghit în sec și închid ochii.