Te provoc!!! *Harry Styles fanfic*

Capitolul 20

O noua zi, o noua zi care va fi de rahat. Ma ridic din pat și merg in baie. Nici nu mai recunosc fata din oglinda. Dacă aseară nu arătam ca de obicei, ei bine acum arat ca o alta persoana.
Fata mea e roșie, de la plans. Ochii sunt și ei roșii și cu pungi sub ei. Parul meu e tuns intr-o parte mai lung și in alta mai scurt. Unghiile îmi sunt roase. La buza am un mic cheag de sange de la Mușcatul încontinuu al buzei. Mâinile mele sunt galbene de parca as fi vreun bolnav de la spitalul de boli infecțioase.
Ma spăl pe fata și ma îmbrac cu un hanorac uriaș și niște pantaloni scurți.
Nu îmi pasa ca Harry ma va vedea așa. Nici nu știu de ce mai sta in camera asta cu mine. A spus ca ma urăște
Vorbele lui nicodata nu îmi vor părăsi mintea.
Ca tot vorbeam de lup, pe usa băii intra Harry. Nu apucasem sa îmi las mânecile hanoracului in jos, asta oferindu-i o priveliște destul de buna asupra mâinilor mele. Se încruntă apoi fata ii devine una nervoasa.
- Ce ai făcut Alisa?
- Nimic
- Nu mai ești tu.spune și îmi da glugă de la hanorac in jos. se crispează pentru câteva secunde apoi reapare fata lui nervoasa. De ce ai ochii roșii? De ce ai o rana la buza? De ce ai pungi sub ochi? De ce fata îți e roșie? De ce ai tăieturi pe maini? De ce, face o pauza. Ce s-a întâmplat cu parul tău?
Alisa, spune-mi ce e !
- Da Harry, nu mai sunt eu. De ce am ochii roșii? De la plans. De ce am rana asta la buza? Pentru ca am mușcat-o de stres. De ce e fata mea roșie? Tot de la plans. De ce am tăieturi pe maini? Am o perioada grea. De ce parul meu e așa, pentru ca ma urăsc. Ce e? Îți spun eu ce e. Din vina ta e toată asta! tip la el
- A-a-a-adică? se bâlbâie.
Știam ca dacă fac chestii de genul și ii spun ca e din vina lui ar face ceva necugetat și probabil s-ar uri. Însă in mormântul de fata, nu îmi pasa. Știa cat de mult tin la el și dacă îmi spune chestii de genul se va ajunge la asta, dar nu i-a pasat.
- Tu ești vinovat. Tu, tu și numai tu!
Fata i se schimba dintr-o data. Se îndepărtează de mine și se întoarce cu spatele. Se aseaza pe pat și își pune capul între palme.
- Nu,nu,nu,nu. Nu se poate. Eu nu......
Se întoarce cu fata la mine. Plânge. Știam ca așa se va întâmpla. E disperat. Spera sa fie totul o gluma, însă nu e. Nu pot rezista sa îl văd așa.
- Spune-mi te rog. Nu eu.....nu eu sunt de vina, nu?
- Ba da Harold
- De ce?
- Ai spus ca ma urăști. Nu mi-ai dat șansa sa îți explic ce s-a întâmplat. Știai ca la asta se va ajunge. Oricât de rău m-ai făcut sa ma simt, nu rezist sa te văd plângând.
Ma duc la el și îl imbratisez. Nu îmi accepta îmbrățisarea de la început însă după câteva minute își pune capul pe umărul meu și începe sa plângă.
- Ok, gata. Nu mai plânge. Nu te Mai îngrijora. Doar m-ai făcut  sa ma simt prost.
- Da dar ai ajuns in halul asta. Nu o sa mi-o iert vreodată
- Hei,hei,hei. Gata. Nu e ca și cum m-ai lovit.
- Nu spune asta. Dacă as face acest gest cel mai probabil a doua zi as fi intr-o groapa. Iartă-mă, te rog. Te rog din suflet. Iartă-mă.
-Mmmmmm
- Te rog. Știi ca nu a fost adevărat. Nu te urăsc. Te iubesc. La naiba, te iubesc foarte mult. Te iubesc,te iubesc, te iubesc.
- Fie, te iert. Dar vom lua o pauza.
Fata i se crispează iar. Pare dezamăgit dar este conștient de ce a făcut.
- Spune-mi ca e o pauza mică. Te rog, te rog sa fie una mică micuța
- Nu știu Harry, poate va fi o pauza mică
- Ok, dacă tie îți va fi bine, voi accepta asta cu toate ca nu e pe placul meu. Dar rămânem "prieteni" nu?
- Da.
Zâmbește preț de un minut apoi colțurile gurii ii coboară. Cred ca și-a dat seama ca dacă suntem "prieteni" nu ne vom mai saruta. Nici eu nu știu cum as putea rezista.
- Hei, pentru ca știu ca vrei asta și ca și eu o vreau, spun și îl trag de tricou spre mine și îmi lipesc buzele de ale lui
Îmi va fi dor de săruturile lui, foarte dor. Dar am nevoie de o pauza ce nu va dura mai mult de o săptămâna.