Capitolul 11 - Sărutul

108 6 0
                                    

13-04-2018 Este o zi cu ghinion.
Eram in metrou, mergeam la magazinul din centrul orașului de lângă Texas. Acolo lucra Katy, o prietena de-a bunicii mele. Katy avea doar 23 de ani. Da, bunica mea ma surprinde și pe mine uneori.
Metroul oprise la stația 6, de unde a urcat și Frederic.
Inima îmi bătea foarte tare.
-Ce cauți tu aici?
- Nu mai am voie sa merg cu metroul?
- Ba da, dar....
- Merg spre San Antonio.
- Nu cred, acolo merg și eu.
- Ce treaba ai acolo?
- Merg la o prietena de-a bunicii. Trebuie sa-i duc ceva. Nimic interesant.
- Trebuie sa-i duci ceva? Serios? Pana in San Antonio?
- Poate ca rămas o săptămâna la ea.... Ești prea curios!
- Tot eu? Zâmbi el
- Ehhh... Dar tu ce cauți in San Antonio?
- Merg sa ma înscriu la facultate.
- WOW.... Ce facultate?
- Litere Engleză Spaniolă
- Ce aveți toți cu literele frate? Acolo voiam eu sa dau.
- Poate vii și tu la facultatea asta.
- Poate...
S-a apropiat de mine, mi-a pus o mâna pe față, iar una pe fund și m-a sărutat. Eram topită! In clipele alea putea sa facă orice cu mine.
Mi-am revenit și l-am împins
- Nu e bine ceea ce faci.
- De ce? Nu-mi spune ca ții a Richie
- Da, țin și la el.
- Dar ții și la mine, stiu!
Metroul oprise la stația unde eu trebuia sa cobor, am ieșit imediat cum ușile se deschise.
Lacrimile mi se scurgeau în jos pe obrazul meu roșu. Era roșu de la emoțiile pe care le aveam.
Eram dezamagita de mine.
Țineam la Richie, nu puteam sa-i fac una ca asta, dar tocmai am făcut-o.
Stiu ca el nu e devină cu nimic și ca nu merita sa fie rănit, dar ce pot sa fac eu dacă inima nu-mi asculta creierul?

Am ajuns la Katy, m-a văzut lăcrimată și m-a intrebat ce am. I-am spus ca e din cauza ca mi-a venit sa strănut ai nu am putut.
M-a invitat sa-i vad toate revistele și auditurile pe care le avea cu Nirvana.
Magazinul ei cu asta se ocupa.
Sunt o fană a trupei Nirvana așa ca nu am putut rezista fără sa-mi cumpăr și eu niște reviste cu ei. Aveam toate melodiile in playlist.
Se făcuse deja seara, asa ce Katy a trebuit sa închidă magazinul și sa mergem la ea acasa. Pe drum îl vad dinou pe Frederic. Era cu un tip. Mi-a făcut din ochi, iar eu am întors capul sictirita. Nu voiam ca Katy sa bănuiască vreo ceva asa ca i-am pus o serie de întrebări.
- De cât timp lucrezi aici?
- Cam de 3 ani!
- Ești fană a trupei Nirvana?
- Normaaaaal. Zâmbi.
- Ai prieten? O sa fin doar noi singure acasa?
- Da, am prieten. Dar nu locuim inca impreuna asa ca vom fi singure.
- Minunat. Cum de nu lăcuiți inca impreuna?
- Pai ne cunoaștem de abia un an.
- Si? Eu cred ca te poți muta cu o persoana si după 6 luni. Dacă chiar îl iubești faci orice ca sa fie mereu lângă tine.
- Îmi place cum gândești.
- Zici? Sunt realista.
- Poate o sa ne mutam. Dar cu timpul. Nu stiu ce sa spun despre asta. El trebuie sa-mi propună.
- De ce el?
- Ehh...
- Mda.... mai bine lasa.
- Exact.
Apoi se făcuse liniște complet.

Am ajuns acasa la Katy. Avea un apartament super drăguț. Era tot alb, iar in camera unde noi trebuie sa dormim are pereții plini cu poze. Alea sunt amintirile ei. Asa am și eu acasa la mine, doar ca am putine poze, nu prea ies din casa. Îmi place sa stau departe de ceilalți. Nu vreau sa fiu rănită de anumite persoane. Acolo unde stau eu, nu vrea îmi place de nimeni.
Eu cu Katy am decis sa ne uitam la Lucifer. Ambele eram la sezonul 2 episodul 6. Așa ca toată seara am terminat tot serialul. La sfârșitul acestuia ambele ne simteam atat de naspa pentru ca serialul s-a terminat. Simteam ca viața noastra nu mai avea sens. Asa ca trebuia sa găsim alt serial. Aveam ce face la ea toată săptămâna.

A doua zi Katy s-a dus la magiunul une lucra, asa ca eu am rămas și gura acasa.
Katy îmi lăsase ceva de haleală in Bucătărie.
După ce am mâncat am primit un mesaj.
Era de la Frederic. Mi-a spus dacă inca mai sunt in San Antonio. Vrea sa ne întâlnim.
Nu aveam cum sa-l refuz. Eram îndrăgostită de el.
In timp ce îmi dădeam întâlnire cu el vorbeam și cu Richie la telefon. Mereu vorbesc cu el la telefon. Ni-ar fi greu sa ma despart de el. Mereu avem ce povesti la telefon, nu ne mai săturăm.
La 14:30 aveam întâlnire cu Frederic, așa ca m-am pregătit mai bine ca niciodată. Sper ca de data asta sa nu fie iar o țeapă ca atunci.

AdolescentaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum