Capitolul 18 - Lacrimi fără stăpân

70 5 0
                                    

Mergeam spre magazinul unde lucram când l-am întâlnit pe El. Era Frederic. Nu credeam ca ma va mai tine minte, dar uite ca nu a uitat de mine.
Inima a început sa-mi bată foarte tare. Am început sa tremur și sa ma înroșesc.
- Buna! Ce faci? Am crezut ca ai dispărut. Ești bine? Bunica ta a fost foarte ingrijorata de tine!
- Stii ceva de bunica? Stii ceva de ai mei? Te rooog... vreau sa stiu!!
- Oh... îmi pare rau sa-ți spun asta, dar bunica ta a murit.
Am început sa tremur și mai tare, picioarele nu ma mai țineau. Lacrimile mi se scurgeau ca un râu fără oprire.
-Nu, nu, nu, nu, nu.... nu poate fii așa. Nu are cum. De ce am plecat? De ce am foat proasta? Vreau sa o mai vad ma car o data..... Nuuuuuuu!!!!! Nu este posibil.

Am început să urlu!! Acum voiam doar sa-mi vizitez părinți... măcar ei sa fie in viața, măcar ei sa fie Ok și sa ma accepte. Îmi pare rau ca nu am stat lângă bunica mea. Îmi pare rau ca nu mi-am îndeplinit misiune. Le-am promis părinților ca o sa stau mereu lângă ea și o sa am grija de ea, dar nu a fost asa. Am fost o tâmpită.

AdolescentaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum