Douăzeci și nouă

632 92 7
                                    

,,Dragă Alec,

Ai stat vreodată și ai privit cerul pe timp de noapte? Să vezi cum stele strălucesc, acestea fiind surse de lumină, alături de lună. Ai stat și ascultat cu atenție sunetul greierilor care cântă fericiți? Ai stat puțin să te bucuri de lucrurile ce te înconjoară? Eu da.
Trebuie să recunosc că mi-ar plăcea să privesc alături de tine stele, să ne ținem de mâini, fiind întinși pe iarba moale.
Mă simt atât de singură stând aici, în întunericul de afară, împrăștiind cuvinte pe o foaie de hârtie, cuvinte care îți sunt destinate ție, cuvinte venite din inimă.
Cum ar fi fost oare dacă noi doi am fi fost măcar prieteni?

Cu drag,
Christine."

Weird (✔)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum