Treizeci și opt

616 82 14
                                    

,,Dragă Alec,

Astăzi, după aproximativ două zile de când nu am mai venit la școală, am făcut-o în sfârșit. Ca de obicei, te-am văzut...Erai cu grupul tău de prieteni. Am gesticulat din mâna dreaptă în semn de salut, cu cealaltă ținându-mi cărțile și caietele strânse la piept.
Ai zâmbit fals și ți-ai mutat privirea.
De ce m-ai ignorat?
Apoi, când am luat-o din loc pentru a merge spre clasă a trebuit să trec pe lângă tine și grupul tău. Când să răsuflu ușurată fiindcă am scăpat fără să-mi fie adresată vreo insultă, cineva m-a îmbrâncit în umăr, făcându-mă să mă dezechilibrez, să dau cu spatele de dulapurile școlii, ca mai apoi să aterizez pe burtă, dându-mi cu bărbia de podea.
Când m-am înclinat într-o parte pentru a vedea cine mi-a făcut asta, am observat că doi ochi negri mă priveau cu indiferență, chiar din locul de unde am căzut.
Tu ai făcut-o, Alec...Tu m-ai împins.
Dar de ce? De dragul prietenilor tăi sau pentru că tu ai vrut?

Cu tristețe și curiozitate,
Christine."

A/N: 2 capitole în aceeași zi. Wow! 😂❤ M-a lovit inspirația.

Weird (✔)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum