Weird (✔)

Capitol bonus

     Îi sărut fruntea copilului cu păr blond din fața mea, care are obrăjorii pătați de lacrimi amare.

  — Dragul meu, trebuie să fii mai atent!

  Acesta dă din cap, înțelegător. Îmi duc mâna pe fața lui fină și îi mângâi obrazul, acesta înclinandu-și capul.

  — Știu asta!

Băiețelul își trage nasul, apoi îmi retrag obrazul când văd că are nevoie de un șervețel. Iau unul din pachetul cu șervețele aflat pe noptiera băiețelului, ca mai apoi să i-l înmănez.

  — Nathan, șterge-ți lacrimile și haide să vindecăm rana asta.

  Acesta își șterge cu grijă lacrimile, ca și cum acestea ar fi făcute din cristal. În timpul acesta, mă ridic și plec spre trusa de prim-ajutor plasată pe peretele din baie. Când dau să o deschid, privirea îmi cade pe relfexia mea din oglindă. În acești ani m-am schimbat destul de mult. Părul blond mi s-a închis cu o nuanță mai tare și îmi ajunge până la umeri, ochelarii nu mai stau căzuți pe nasul meu din cauza operației făcute când am aveam optisprezece ani — neavând nevoie de ei după aceasta, ochii îmi sunt la fel de verzi, dar după ei nu mai este aceeași adolescentă timidă.
   Au trecut aproape cinci ani de când s-a întâmplat acel lucru îngrozitor cu Alec și nici acum nu pot să uit râsul său batjocoritor și cum m-a făcut să mă simt.

  Îmi scutur capul și iau o cremă de arsuri, apoi închid trusa, îndreptându-mă spre camera lui Nathan. Mă așez din nou, lângă el, acesta zâmbindu-mi strâmb, știind cât de mult îl doare pielea.
   Desfac tubul și iau o cantitate potrivită de cremă, ca mai apoi să o aplic pe arsurile băiețelului în vârstă de zece ani.  Acesta tresare din cauza răcelii cremei, nu din cauză că aceasta îi arde pielea sau ceva asemănător.

  — Mai bine?

  Acesta aprobă și se ridică pentru a-mi săruta ușor obrazul fără pic de fond de ten pe el.

   Soneria ușii se aude și mă ridic din pat, îndreptându-mă catre ușa de la intrare. Când o deschid, dau ochii cu părinții copilului de care am grijă în acest moment.

  — Bună seara, domnule și doamna Black! îi salut politicos, dându-mă din ușa pentru a le face loc să intre în propria lor casă.

  — Bună seara, Christine!

   Doamna Black îmi sarută obrazul, apoi soțul ei îmi sărută mâna.
 
  Probabil că Nathan aude vocea mamei sale, acesta apărând în holul ușii. Când își vede părinții, copilul pe care îl dădăcesc, fuge spre aceștia parcă mâncând pământul, iar când ajunge lânga ei, le sare în brațe pe rând.

  În timpul în care băiatul se află în brațele tatălui său, mama lui îmi intinde o bacnotă de cincizeci de lei, aceasta fiind suma pe care o câștig pe parcursul a cinci ore în care am grijă de copilul care îmi este foarte drag.

  — Sper că nu a făcut prea multe boacăne! spune mama sa, chicotind.

— Tot ce a făcut a fost să se apropie prea mult de oala cu apă fierbinte cât timp spălam vasele, dar i-am aplicat cremă pentru arsuri.

Aceasta îl privește pe băiețelul care așteaptă sa o ia în brațe.

  Mama sa îl trage în brațele sale, sărutându-i fruntea.

  — Oh, dragul meu! Sper ca ești bine! Să fii mai atent!

  — Nu îți face griji, mami! Sunt bine acum! Christine a avut grijă de mine!

  Aceasta îl lasă pe podea, ca mai apoi să îmi facă loc pentru a ajunge lângă cuier, nu înainte de a-mi șopti un ,,mulțumesc". Mi-am luat jacheta pe mine și am deschis ușa, gata să plec,dar nu o fac înainte de a-mi lua rămas bun de la familia la care sunt bonă de aproape un an întreg.