Odată a existat un vânător, care, după o lunga zi de vânat, se aflase chiar în mijlocul unei imense păduri. Începuse sa se întunece si pierzându-și răbdarea, s-a hotărât sa se îndrepte într-o singura directie pana când va reusi sa iasă complet din pădure. După ore în sir de mers, in sfârșit a dat de ceva, o cabana. Realizând cat de întuneric se făcuse, a hotărât sa vadă dacă poate sa rămână peste noapte. S-a apropiat de cabana si a văzut ca usa era întredeschisă. Nimeni nu era înăuntru, decât un pat de o singura persoana. Si-a zis ca va rămâne acolo în noaptea aceea si dimineața va explica totul proprietarului.
Uitându-se prin interiorul cabanei, vede pe pereții acesteia câteva portrete, toate pictate un un detaliu incredibil de realist. Fără excepție, păreau ca se uitau exact la el, privirile lor pline de ura si răutate. Holbându-se la ele, vânătorul devenise destul de inconfortabil. Cu un efort destul de mare de a le ignora, s-a întors cu fata la perete si fiind obosit, a căzut într-un somn foarte adânc.
Dimineața, vânătorul s-a trezit - s-a întors, clipind în razele soarelui si ridicându-si privirea si-a dat seama ca de fapt cabana nu avea nici măcar un singur portret, ci geamuri.
Sper ca va plăcut acest capitol. Va pup paaaaa😘
